La PNL, șerpăria naibii. Unii au fost tulburător de naivi crezând că „galbinii” sunt de-o onestitate ce te lasă fără cuvinte. Naivi.
Alții, mai frustrați la tinerețe, au mers pe ideea că la pesedeu sunt adunați toți hoțomanii din Calea Lactee. Au mers.
Și mai e…câte unii ce-au spus că oricum toți…e furăcioși. Câte unii.
Bun. Lăsăm în spate foiletoanele cu Dragnea-hoțul, cu Daea-tălâmbul și tâmpițica Viorica Vasilica pentru că nu-i așa, a trecut ceva vreme iar personajele respective, cumva de desene animate, nu prea mai contează. Doar Daea ce se mai sclifosește la cormoranii lui dragi, în rest, indubitabil, promoroacă la batistă.
Acum, ăi mai „galbini” ce se credeau mai albi decât veșmintele Papei, par că s-au țăcănit de tot la mansardă. De fapt, prin faptele lor ținute pe șest în poșetele muierilor, deținătorii ilegali de blazon sunt la fel de hoți ca mai toți hoții.
O luăm cronologic. În vremurile noastre bineînțeles, că dacă ne raportăm la anii ’90 o să ne reamintim „cu drag” cum funcționau vreo 12 partide liberale. Care mai de care mai puerile.
Pandemie. Echipa câștigătoare. Iohannis. Congres. Cu mască, fără bască. Câțu. Guvern. Iară Câțu, la bodegă. Roman. CV abracabrant, cumva ordinar. Iohannis: teranță zero față de plagiat. Ciucă. Plagiat Ciucă. Cîmpeanu. Plagiat Cîmpeanu. Bode. Plagiat Bode.
Asta așa pe scurt. Patru demnitari. Unul prim ministru, ceilalți pe la Educație, Interne și Cercetare. Adică, fix acolo unde rigurozitatea, decența, intelectualitatea și de ce nu buna cuviință trebuiau să fie în propria sufragerie.
Ei, nu. La peneleu, totul e pe dos.
Mai nou, ex-locotenentul lui Câțu, Dan Vîlceanu a cerut public ieri seară demisiile celor doi copy-paste, Ciucă și Bode. Asta așa ca ofrandă.
Greu de dibuit cum se va incinera situația asta de la liberali pentru că evident lucrurile sunt încurcate rău.
Va fi cu siguranță o perioadă în care vor domina nopțile cuțitelor lungi, mai ales că partidul a luat-o rău la vale în sondaje, minciunile din campania electorală (pe care le vom analiza curând) au fost… decât râsuri iar dacă e să ne raportăm și la politica liberală locală (dar și asta, pe larg, altădată) e riscul maxim de a intra în fibrilație toate ploșnițele aciuite la malul gârlei.
