Datele, în ceea ce privește deficitul României, arată cam în felul următor:
Deficit 2014 – 1,85%;
Deficit 2015 – 1,47%;
Deficit 2016 – 2,41%;
Deficit 2017 – 2,84%;
Deficit 2018 – 2,88%;
Deficit 2019 – 4,64%;
Deficit 2020 – 9,79%;
Deficit 2021 – 6,72%;
Deficit 2022 – 5,68%;
Deficit 2023 – 5,68%;
Deficit 2024 – 8,65%;
Deficit 2025 – -6,4 (11 luni).
Aici, pentru 2025, avem un mare semn de întrebare, și anume dacă statul a cheltuit cumpătat în ultima lună a anului, știut fiind faptul că, an de an, decembrie este lider detașat în ceea ce privește cheltuielile statului.
Tot pe aceiași perioadă, ar trebui să vedem și parcursul inflației:
2014 – 1,1%;
2015 – -0,6%;
2016 – -1,5%;
2017 – 1,3%;
2018 – 4,6%;
2019 – 3,8%;
2020 – 2,6%;
2021 – 5,1%;
2022 – 13,8%;
2023 – 10,4%;
2024 – 5,6%;
2025 – 9,8% (11 luni)- posibil, puțin peste 9 la finalul lui 2025.
Deși veniturile statului se află într-o creștere evidentă și logică în același timp, acestea nu țin pasul cu nivelul de cheltuire a banilor publici, care a crescut destul de mult.
România plătește cu aproape 43% mai mult pentru dobânzi față de aceeași perioadă a anului trecut, iar perspectivele economice și fiscal-bugetare depind de implementarea unor măsuri austere, care vor aduce scumpiri, dar și scăderi de venituri pentru români.
Zona pozitivă:
Datele oficiale arată că veniturile bugetului general consolidat au crescut cu 13%, până la 591,91 miliarde de lei, în perioada ianuarie-noiembrie 2025.
Ca pondere în PIB, veniturile au avansat cu 1,34 puncte procentuale.
Încasările din impozitul pe salarii și venit au ajuns la 53,43 miliarde de lei, în creștere cu 19,4%.
Ritmul de creștere al salariilor din economie a fost de aproximativ 4%.
Aici se văd efectele eliminării facilităților fiscale.
Este o creștere mare a încasărilor, care nu vine din salarii mai mari, ci din schimbarea regulilor fiscale. Impozitul pe profit a crescut cu 14,2%, până la 39,30 miliarde de lei, evoluție explicată atât prin inflație, care a mărit profiturile nominale, cât și prin reducerea unor facilități fiscale. Încasările nete din TVA au totalizat 120,59 miliarde de lei, în creștere cu 11,1% față de aceeași perioadă din 2024.
Totuși, creșterea este modestă raportată la nivelul inflației, pentru că, doar din inflație ar fi trebuit să vedem o creștere de aproximativ 10%.
Explicația este scăderea consumului: Când inflația a crescut, consumul a scăzut. S-a aplicat un TVA mai mare, dar la un volum mai mic de consum. Ceea ce s-a tot vehiculat la începutul acestei guvernări, (joaca cu majorarea cotelor de TVA) evident, nu era singura soluție, ci poate doar cea mai comodă. Pentru că se putea obține un rezultat similar prin îmbunătățirea colectării sau prin taxarea inversă la TVA, fără a fi nevoie de creșterea cotelor.
Pe partea de cheltuieli, bugetul general consolidat a ajuns la 713,68 miliarde de lei, în creștere cu 9,9%, practic în linie cu inflația.
Ca pondere în PIB, cheltuielile au urcat de la 36,93% la 37,52%. Există totuși semne de disciplină bugetară relativă:
-Cheltuielile de personal au crescut cu doar 4,1%, până la 154,13 miliarde de lei, sub rata inflației și în linie cu evoluția salariilor din sectorul privat.
-Cheltuielile cu bunuri și servicii au avansat cu 4,7%.
Un alt factor important în ajustarea bugetară a fost reducerea subvențiilor, inclusiv în sectorul energetic.
Deși sprijinul pentru consumatori a fost diminuat, prețurile la electricitate au rămas ridicate.
Statul continuă să încaseze TVA, impozit pe profit, taxe suplimentare pe energie și dividende, pentru că mulți producători sunt de stat.
Ținta de inflație a României pentru anii 2026 și 2027 este în jurul valorii de 2,5% cu o marjă de variație de (+/-) 1% , conform obiectivelor pe termen mai lung stabilite de Banca Națională a României.
Zona negativă:
În primul rând adoptarea bugetului de stat care, foarte probabil, se va face undeva in a doua parte a lunii februarie.
Asta e o boală mai veche a guvernelor liberale, care au tot „mușcat din cașcaval” de-a lungul timpului cu câteva luni în care am avut blocaje economice reale. Dar, nu mai puțin adevărat este că o astfel de întârziere duce automat la reduceri de cheltuieli.
Privind zona de statistică, observăm că mai toate guvernele conduse de premieri social-democrați au început anii cu bugete adoptate în timp ce, cum spuneam guvernele liberale au adoptat bugetele mai târziu, cazul cel mai extrem fiind luna aprilie.
Anul trecut, bugetul a fost adoptat la finalul lunii ianuarie, cauza fiind anul super-electoral, cu repetarea alegerilor prezidențiale etc.
Per ansamblu, ne așteaptă un 2026 cu de toate. Depinde cât de mult înțelegem situația de facto, depinde cât de mult politicienii de la București dar și autoritățile publice locale vor „întinde coarda”, pentru că umplerea paharului ar conduce spre intrarea țării în primul gard, fie el ridicat de suveraniști, mai mult sau mai puțin sovietici, ori de alte exemplare de acest gen.
Și totuși, de ce…?
