Dragnea cere, Grindeanu refuză. Primul strigă: Insist! Cel de-al doilea îi răspunde: Rezist!

Aşa NU

Sunt zile fierbinţi pentru PSD. Războiul la scena deschisă dintre prim-ministrul Sorin Grindeanu şi şeful social-democratilor, Liviu Dragnea, escaladează.

Povestea o ştim deja.  După ce i-a eliminat pe rand, de la conducerea PSD,  pe Mircea Geoană, Victor Ponta şi pe apropiaţii acestora ca să-şi facă drum spre preşedintia partidului, devenit “Il capo di tutti capi”, Dragnea taie şi spânzură în partidul pe care şi l-a transformat în fief propriu. Orice încercare de a i se raspunde cu BA în loc de DA, îl mână spre un despotism greu de imaginat. Nu iartă nimic. Ucide tot ce-i stă în cale. Refuzul lui Sorin Grindeanu de a demisiona a aprins un conflict fără precedent în interiorul PSD, o luptă grea pendulând între  absurd şi ridicol. Aflat la ananghie, Dragnea aplică planul B şi ajunge să-şi dea aramă pe faţă: propune o moţiune de cenzură împotriva propriului guvern, acela pe care, cu câteva luni în urmă, tot el l-a numit girându-l cu toată încrederea.

“Avem datoria de a ne respecta reciproc. Avem o şansă mare de a face o schimbare reală în modul în care ne comportăm. Oamenii nu ne-au votat ca să ne certam intre noi.Nu este un guvern de vedete, de vorbitori la TV, cu legături în alte structuri. E un guvern format din oameni tineri, cu experienţă, care înţelege scopul unic al acestei guvernări: creşterea României”, declara acesta în plenul Parlamentului imediat dupa învestitura Guvernului Grindeanu;  vorbe goale, teatru ieftin, gogoşi  la fel de umflate ca şi promisiunile electorale fără acoperire făcute la mişto, în campania pentru Alegerile Parlamentare în goana după voturi.

După doar câteva luni, Dragnea ajunge să se dezică de el însuşi. Calcă pe cadavre numai să iasă basma curată din marasmul pe care l-a croşetat ca să rămână stăpân peste PSD, dar şi peste ţară. Pentru a acoperi mârşav eşecul nerealizarii angajamentelor făcute înainte de alegeri, stăpânul caută vinovaţi şi lachei care să-l susţină. Fierbe sângele-n el, iar Grindeanu nu cedează.  Jocul continuă furtunos. Azi, asistăm la un spectacol jalnic în care ambiţiile personale împinse la paroxism, nasc monştri! Dragnea e un exemplu. Iar la umbra monştrilor politici, nici iarba NU creşte.

 

Aşa DA

 

Neaşteptat, chiar nesperat, refuzul premierului Sorin Grindeanu de a demisiona la insistenţele şefului său de partid, a stârnit valuri de păreri pro şi contra, atât în rândul pesediştilor, cât şi în rândul opiniei publice. Perceput ca un obedient, un slugoi de serviciu al lui Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu ne-a făcut tuturor o surpriză: nu a cedat insistenţelor refuzând să demisioneze din funcţia  de premier. Nici excluderea din partid, nici ameninţările, nici măcar moţiunea de cenzură îndreptată asupra lui şi a Guvernului învestit, în ianuarie, nu par să-l intimideze. Imprevizibilul s-a produs. Grindeanu  ignoră suprema regulă internă nescrisă din sânul PSD: ciocul mic, capul plecat.  La o asemenea îndrăzneală,  zău că nu m-aş fi aşteptat! Liviu de Teleorman  a dat de belea. Pentru bobârnacele date,în ultimele zile,cu tupeu, peste nasul tătucului, Grindeanu este de apreciat.

Totuşi, să nu ne-mbătăm  cu apă rece!  Nici unul, nici celalalt nu ne este util, în aceste momente când România are nevoie de linişte şi stabilitate. Ce naşte din pisică, şoareci prinde.

Pe aceeași temă:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *