Un jurnalist bezmetic a uzitat imediat după 1990, în premieră, conceptul de oraș roșu, și iată că a rămas peste ani.
Asta pentru că, la Galați, caz unic în țară, primarul era dat de USD (nu dolar american, ci Uniunea Stângii Democrate).
Și din nefericire, stânga politică și-a găsit culcuș pufos în municipiul de la Dunăre până în prezent.
De ce? Poziționarea într-o zonă absolut roșie? O majoritate covârșitoare muncitorească? Intelectualitate răsfirată? Influențe ale vecinilor moldoveni și ruși în comunism? Poate de toate câte-un țâr. Și câte or mai fi…
De la județeana de partid, la PSM
Mișu Dobrotă a fost un mic ștab al Galațiului înainte de 1990. Ceva cu probleme de propagandă la județeana de partid. Imediat după întrarea în democrație, Mișu a „avortat” la Galați PSM-ul condus la nivel central de comunistul Ilie Verdeț. PSM era cel mai de stânga partid dintre cele de stânga. Și erau vreo 10!.Un partid prăfuit cu oameni prăfuiți. Dacă vă spun ceva nume ca Ana Călin sau Benone Pușcă…
Cam astea erau vârfurile PSM. Media de vârstă a celor de-acolo era clar identică cu cea de pensionare.
Conferințele de presă de prin 1995-2000 erau susținute de un prezidiu(ete, na!) iar în spatele jurnaliștilor, membri de partid pe post de galerie. Cum îndrăzneai să adresezi o întrebare mai oacheșă, îi apucau pe toți guturaiul de toamnă, care tușea în mongoleză, care șușotea cu limbajul lor de lemn, unii mai din spate, grei de urechi, întrebau bâlbâit… Da ce-a spus? Alții, de la cor… Sssssst! Și cam asta era tot. Că de spus, nu prea aveau ce. Bla, Bla, Bla… pe linie.
Agenda cu rol de pușculiță
La finalul unei astfel de chestii de îi spuneau conferință de presă, după ce – i bombardez cu vreo trei întrebări de le căzură chiloții, șefu Mișu îmi spune șușotit, așa ca în ilegalitate, să mai rămân. Mă conformez. Mai toată lumea se dă cu praf de ușcheală, rămân cu Mișu și cu un consilier județean ce purta o pălărie de paie, model vietnamez. Și dăi cu întrebări. Ce am cu ei?, cu cine simpatizez? sunt cu dreapta? Chestii dintr-astea idioate…
Îmi sună telefonul. Mă întorc, fac câțiva pași vorbesc. Revin. Le spun că mâine va fi o conferință la țărăniști, tocmai ce fuseserăm anunțat. Îmi spune Mișu, sper să fiți la fel de rău și cu ei. Dacă e cazul, cu siguranță, îi spun, dar nu rău ci intransigent. E chestie de nuanță. Îi salut, îmi iau agenda și dau să plec. Îmi spune același Mișu să-i bag mai mult în seamă și să scriu de bine. Până să ies din sediul PSM, din agendă îmi cad trei hârtii de 10 lei. Știind că agenda e pentru scris și nu pentru ținut bani, mă întorc, le pun banii pe birou și îi gratulez cu tovărășescul Hai Sictir!
A fost ultima mea prezență în sediul PSM.
Cafteală între socialiștii muncii
Câțiva ani mai târziu, undeva prin 2002 ,înainte de fuziunea cu PSD, socialiștii gălățeni s-au încăierat la propriu. Ei, vi-l închipuiți pe Mișu la cei 80 de ani, cum împărțea pumni la doi colegi de partid. Ăia doi, au plecat din sediu cu oblonele serioase la ochi, totul pornind de la o gâlceavă pe subiectul fuziunii și de la niște bani din cotizații.
Presa vremii a consemnat incidentul printr-un material cu titlul „Mișu Bătăușu'”.
În plan politic, PSM a avut la Galați vreme de vreo trei mandate câte doi-trei consilieri județeni-la un moment dat chiar Mișu prinzând o jumătate de mandat de vice la CJ.
În rest, praf. Mult praf de 3-4% (pe-atunci nu era pragul de 5%).
Dumnezeu să-l odihnească!
