Referitor la deciziile guvernamentale din ultimii ani, în mare măsură, sunt parcă ale unui ins ce consumă până noaptea târziu iar dimineață, pe răcoare, efectul mahmurelii generează doar năzbâtii.
Nu am să fac vreo diferențiere între ce au impus socialiștii sau liberalii, pentru că este evident că măcar una dintre grupări a acceptat compromisul.
De la început, că să fie înțeleasă pe deplin modalitatea de legiferare, în actualul mandat, neîncheiat încă, avem cel mai mare număr de acte normative întoarse spre a fi reanalizate de către Curtea Constituțională.
Acum, n-aș fi neapărat unul dintre cei care privesc cu sfințenie către această instituție. De multe ori, în acest mandat dar și în altele i-am acuzat magistrații de acolo, sau pe unii dintre ei, uneori chiar și de ticăloșie, nemaivorbind de rea credință.
Dar, în esență, e ca la școală. Atunci când profa’ îți tot întoarce lucrarea să o refaci, înseamnă că ești cumva damblagiu. Daca ți-o întoarce și a doua oară, mergi direct la naiba!
Ori nu te pricepi, ori legiferezi doar spre sufletul găștii politice, ceea ce contravine jurământului depus cu mâna pe Biblie la începutul mandatului.
Ar trebui multe rânduri pentru a enumera ceea ce CCR a dat cu flit spre clasa politică, fie că vorbim de Guvern ori Parlament.
Dar de aceasta chestiune ne vom ocupa cumva spre finalul actualului mandat.
O să enumerăm doar câteva tâmpenii ale Guvernului PSD-PNL, fie că la șefie s-au aflat Nicolae Ciucă sau Marcel Ciolacu.
Fără a face nici un țâr de discriminare, e foarte posibil ca locul celor doi să fie mai de grabă la balamuc, decât la Palatul Victoria.
Să ne amintim total necronologic de eșecul obligativității plăților cu cardul bancar, prostia cu impozitarea șpăgilor chelnerilor, ne amintim și de accesul, sau mai degrabă nu, al celor ce doresc să facă mișcare pe terenurile du sport ale unităților de învățământ după terminarea cursurilor, ne amintim și de blocajul prelungit din educație, când elevii au fost nevoiți să fie puși în situații delicate, mai ales cei ce trebuiau să susțină examene, de cei din sănătate, luați în batjocură politicianistă.
Mai apoi, o inflație cum n-am avut-o de la Roman și Stolojan încoace, guvernare bazată pe vouchere de parcă la un moment dat aveai impresia că toată nația este într-o vacanță perpetuă, pomeni, pomeniri și alte ghișefturi pentru clientela politică, majorări de venituri pe șest pentru unii demnitari, blocaj pe „Masa caldă” la micuții României, la fel, o bună perioadă și la „Lapte-corn”.
Mai spunem? Mai spunem…
După ce au aruncat cu sume imense fix ca la nuntă pe diverse bâlciuri prin localitățile patriei, doar-doar s-ar mai face câte-o baie de mulțime cu câte-un politician de la centru, acum, tăiem tot. Nu mai facem decât ce e nevoie pentru atragerea de capital politic dar și financiar pentru anul electoral ce vine. Că de, s-a cam ajuns la fundul sacului.
Primul an din ultimele două decenii fără vreo rectificare bugetară. Ce înseamnă asta? Înghesuială profundă în zona finanțelor. Asta că tot era fiscul foarte interesat să impoziteze chiriile, diversele activități pe internet, câștigurile din păcănele ori de pe la chat-uri. Au crezut finanțiștii bugetari că asta e soluția pentru redresarea bugetului secătuit de vouchere! Bravos, tovarăși! Luați loc! Nota 4!!!
Apoi, până la ultima ispravă de tot râsul, cea ce practic aduce prejudicii grave atât persoanelor fizice cât și juridice, și aici ne referim la limitarea cuantumului de plată zilnic, am mai avut niște bazaconii, de genul, prețuri mai mari la sucuri sau chipsuri, de exemplu, pe motiv că n-ar fi tocmai sănătoase. O politică abracabrantă a unei struțo-cămile (PSD-PNL) aflată la menopauză mentală.
Cu ce greșirăm oare de suntem nevoiți să suportăm atâtea stupizenii și mai ales stupizi?
