Obligativitatea, interpretată după (ne)știința fiecăruia. Azi, Camera de Comerț și Industrie
Să vă duceți cumva într-un loc mai putin istoric dar generos în urări de bine transmise cu sârg de cei ce știu a face cât de cât un profit.
Obligativitatea, în România, s-a născut pe-o pernă cu puf de gâscă, unde sălășluiește de regulă o minte odihnită, pusă mereu pe încercări cu iz de teribilism infantil.
Societățile comerciale din scumpa noastră Patrie, în totalitate, vor fi obligate, înainte de depunerea bilanţului la ANAF, să plătească o contribuţie pentru a fi incluse într-un catalog pentru promovarea companiilor româneşti.
Declarația aparține, bineînțeles unei minți prea-odihnite, Mihai Daraban, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României.
Deocamdată, teribilismul infantil în cauză a fost inclus într-un proiect de modificare a Legii 335/2007, cea a Camerelor de comerţ din România, aflat în dezbatere parlamentară.
Reglementarea propusă are în vedere includerea tuturor antreprenorilor din România într-un catalog al firmelor, care să genereze vizibilitate şi oportunităţi reale de promovare şi internaţionalizare, conform unor modele consacrate la nivel european, unde sistemul cameral este esenţial, spun mințile odihnite de la Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR).
„Ne preocupă promovarea investiţiilor în România. Nu putem face minuni în ceea ce priveşte exportul, există 25.770 de exportatori înregistraţi în România, dar primii 100 înregistrează 50% din tot exportul şi doar două firme sunt cu capital 100% românesc. Primii 1.000 înregistrează 81% din tot exportul şi 148 de firme au capital 100% românesc. Cu realism vă spun că exportul îl fac în special firmele străine. Promovarea lipseşte cu desăvârşire. Avem nevoie să sprijinim produsele româneşti cu valoare adăugată mare”, a spus Daraban.
El a susţinut că vor fi sprijinite acele investiţii care creează bunuri de larg consum pentru satisfacţia românilor.
„Importurile de anul trecut au ajuns la 98,4 miliarde de euro. Statul să ne spună în ce a constat această cifră, ca să ne facem temele. Noi nu suntem într-o criză economică, ci într-o criză a preţurilor mari, suntem o economie de subcontractori, nu avem un brand românesc cu valoare adăugată mare la export”, a afirmat acesta.
Potrivit lui Daraban, este necesară realizarea unui catalog al firmelor unde să fie evidenţiată din ce a fost realizată cifra de afaceri, astfel încât datele să exprime realitatea din teren, ceea ce nu se întâmplă acum la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
” Este vorba despre o contribuţie pentru promovare, vă rog să nu o numiţi taxă. Acest proces nu poate fi făcut gratis. Avem cel mai subfinanţat sistem cameral. Suma este modică, dar puţin de la mulţi se strâng suficienţi bani pentru promovare”, a mai spus oficialul CCIR.
Asta să o creadă el! Constrângerile financiare de orice fel nu sunt contribuții decât dacă îmbracă o manta benevolă. Ce vrea Daraban &gașca, e o taxă în cel mai pus înțeles.
Tot el, cu mândrie patriotică, concluzionează că în total se vor strânge aproximativ 18 milioane de euro pe an, care vor fi împărţiţi în mod egal la cele 42 de camere judeţene de comerţ şi industrie. Altă prostie. Adică Brașovul sau Clujul ar putea avea tot atâta contributivitate cât Vasluiul sau Teleormanul? Ei, aiasta nu se poate…
