În vreme ce în Galați operele sale sunt vandalizate și pline cu graffiti, în Budapesta sunt expuse la loc de cinste, în sediul Institutului Cultural Român. Este vorba de lucrările lui Ingo Glass, unul dintre fondatori Muzeului de Arte Vizuale din Galați, primul de acest tip din țară.
De mâine și până pe 11 ianuarie, ICR Budapesta organizează vernisajul expoziției de sculptură a lui Glass în prezența artistului, a lui Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, și a istoricului de artă Vasile Duda, ce și-a dat doctoratul în opera lui Glass. Sculptor şi istoric de artă, originar din Timişoara, absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, este una dintre personalităţile artistice ale neoconstructivismului și ale abstracționismului european.
Alături de Ioan Simion Mărculescu, Eugen Holban şi Angela Tomaselli, se numără printre fondatorii Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi, unde în perioada 1967-1971 a fost consilier știintific. Galațiul găzduiește două dintre lucrările sale, Piramida Soarelui și Septenarius, ambele neglijate de autoritățile locale.
Forțat să emigreze de autoritățile comuniste, după ce a dat un interviu în presa occidentală, s- a stabilit la München în 1979, astfel având şansa să evolueze într-un mediu internațional și să cunoască personalități precum: Joseph Beuys, Norbert Kricke sau Jean Tinguely.
„Ingo Glass se numără printre artiştii care activează în interesul spiritului european, promovând cunoaşterea şi circulaţia valorilor culturale locale, peste graniţele naţionale. Cetăţeanul european Ingo Glass este prezent în viaţa culturală a României, Ungariei şi Germaniei, poartă cu sine spiritul unei generaţii care şi-a dorit o civilizaţie a armoniei şi înţelegerii umane în marea familie a artei şi culturii universale”, susține istoricul de artă Vasile Duda.
Artistul rămâne în continuare în atenția galeriilor, printre expozițiile recente fiind cele din Germania – Galeria „M Beck” a Muzeului Römer din Schwedenhof (2015), Ungaria – „Művészet Malom” din Szentendre (2015), România – Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud (2014) sau Elveţia – Galeria „il Tesoro” (2013).