30 de ani de bâlci pentru Galați. Asta și-au dorit cei mai mulți dintre gălățeni și de asta au avut parte.
Guvernați de urechiști, fie că s-au numit Durbacă, Nicolae, Stan sau Pucheanu, locuitorii de pe-aici simt că n-au uitat încă de maghernițele tip Buzău, cașcarabetele insalubre ce intrau de pe banda trei direct lângă trotuar ca să urce toate babele ce nu s-au dat cu taxiul în viața lor, cu bâlciurile de tip bodegă de pe Faleză sau de pe Esplanada Casei de Cultură.
Cu un transport în comun aiuristic, cu drumuri interioare din cartiere încă mizere, cu gunoaiele ce ne sufocă la tot pasul, cu iluminatul public ce funcționează pe sistemul o lampă da, restul mai vedem, cu bătaia de joc din cimitirele municipiului, cu prăfuiala generală ce a cuprins toată zona, pe-aici șansele la un trai decent tind bine de tot spre minimum admisibil.
Ne uităm cu jind la Cluj Napoca, Oradea, Sibiu sau Brașov. Din păcate o să ne uităm mult și bine. Mergem în excursii, delegații sau la spital acolo. Poate la Cerbul de Aur, Untold sau TIFF. Poate doar ne place peisajul sau îs faini oamenii din acele părți. Poate. După care revenim în prăfuiala noastră de acasă.
O fi conflict chiar și tacit între generații? O fi vreo beligeranță sufocantă între proști și inteligenți? Sau poate doar atât vrem? Cu asta ne-am învățat si în masochismul nostru dus spre imbecilizare, trăim clipa. Restul? Mama mă-sii, cum o fi!
Trec zilnic prin fața unui complex comercial. La ora 8 terasa&bodega „e pline” cu mușterii de toate vârstele. Revin după orele de program, îi găsesc tot acolo! Aceiași. Pe seară, la o plimbare. Băutorii fruntași, tot la program. Acum, acompaniați de babele ce stau pe pietre la un taifas la apus.
Din păcate nu asta e lumea ce ne poate face să evoluăm cumva. Astfel de exemplare și vorbim de un procent consistent la nivelul județului, hotărăsc cum ne va fi în următorii patru ani. Și o fac după capul lor. Prost. Nici măcar greșit. Unii, de regulă socialiștii ce câștigă pe-aici de trei decenii, sunt absolut încântați de existența categoriei respective. Masă amorfă de manevră, fără carte, deci fără pretenții, care nu-ntreabă nicicând, băi primare dar de ce nu faci un țâr de ordine prin Galațiul ăsta?
Șanse pentru mai departe? Canci, vorba cuiva!
După 30 de ani de bâlci continuu, iasă la iveală o altă năzdrăvănie. Marea băzăreală. Rezultatul alegerilor locale va genera un tărâm al nimănui. Totul va fi pe combinații. Fiindcă putem! Ușor ușor vom arăta ca un oraș prăfuit din coasta de răsărit a Turciei.
Van, de exemplu. Cândva, fosta capitală a Armeniei. Un oraș comparabil cu noi, cu vreo 360 000 de locuitori, aflat însă la o altitudine considerabilă – peste 1700 de metri față de nivelul mării. Dar nu vreți a ști cum e la Van. Ca la noi prin 1992 și încă de două ori mai nasol. Acum dacă tot ați ales Van, unii dintre noi ne putem muta la Cluj, Oradea, Brașov ori Sibiu?
Chiar dacă au taxele locale pe alocuri puțin mai mari, cel puțin ai satisfacția că te plimbi prin viață cu decență…
