EDITORIAL/ Băi, nu cred…

Distribuie articolul

Îmi propun să iau pulsul străzii și caut neastâmpărat să trag cu urechea la cei ce discută despre alegerile locale de duminică.
Mă interesează aproape orice. Păreri, comentarii de galerie, finețuri doctrinare, chestii, daraveli, proptele…

Nu e greu de găsit mușterii, pentru că e subiectul aflat în trend. Specialiști de ocazie, firfizoni de apă dulce, părerologi scăpătați sau manglitori de idei din media, totul se transformă într-un apetit delirant către gâlceavă.


Odată cu lăsatul întunericului, e vremea diliilor pentru dezbateri emoționale, fiecare după cantitatea de alcool servită, De dimineață, la Piață, generația grațioasă 60+ e in pole position, dezbate cu sârg, iar toate frazele încep cu… Ai auzit? Și se termină cu… A spus la televizor!

Mi-aduc aminte nerăbdarea maselor de la finalul Stării de urgență, începând cu jurnaliștii acreditați la Președinție și terminând cu comentatorii „profesioniști” de pe rețelele de socializare.


Bă, nu cred că ne mai facem bine! Ca neam, ca țară, ca popor. Nimeni n-a fost interesat să intrebe când se deschide biblioteca, nimeni nu arăta nerăbdare să se deschidă librăriile, nimeni nu era interesat de redeschiderea muzeelor, teatrelor, sălilor de concerte. Bă, da chiar nimeni…!

Când te opreai în acea perioadă de urgență din statul degeaba, doar ce auzeai, aceiași întrebare peste toată Patria. Dar restaurantele? Terasele? Hotelurile? HORECA toată?

Astea sunt primele lucruri pasionabile, când ne mai promovăm la o dușcă, eterna bețivăneală, cu prosopul și amanta prin hoteluri, și alte chestii dintr-astea gingașe.

Nu am nici de-un șfanț speranță că neamul acesta se mai face bine. Din păcate, cu prea multe păcate pe cap de locuitor, românii sunt condamnați la subdezvoltare intelectuală și contractare emoțională. Sumbru și trist…

Distribuie articolul

You May Also Like