Cartea ce pălește de jena gunoaielor umane

Distribuie articolul

Poate vi s-a întâmplat uneori să vă întrebați cam care ar fi menirea unora pe această Planetă și dacă nu cumva, soarta lor ar fi favorizată de astre mai mult decât este cazul.

Acum, cu toții, mai profund sau mai la suprafață, gândim pozitiv, sau cel puțin așa ne place a crede.

Zi de zi însă, întâmplător sau nu, ne izbim de fața hidoasă a omului, uneori punându-ne în imposibilitatea de a avea vreo replică.

Urmărim, și ne place constanța, prezența pe rețelele de socializare, și poate e un lucru bun ce a intervenit în viața noastră acum un deceniu și ceva. Conviețuim cumva fără a ne da seama prea mult cu Facebook, Instagram, Tik-Tok și ce-or mai fi, dar din nefericire, goana după informație, goana după o imagine falsă pe care ți-o arogi, goana după interese mai mult sau mai puțin lumești arată un singur lucru. Falsitatea.

E trist să vezi, aproape peste tot, troli, gospodine, șmecherași, foanfe, tălălăi, mămăici ori idioți&idioate ce emit înțelepciuni de-ți vine să te tooot duci în lumea largă.

Cartea. Fiecare ar fi bine să-și pună o întrebare care din păcate, în zilele noastre irită. Cândva, cartea era prețuită. Prețuită și avea și preț. Teoretic și practic. Cine avea carte, avea parte, se spunea cândva. Acum parte au și cei cu carte și cei fără de carte.

E greu însă, și am văzut\auzit multe ziceri în acest sens, cum că…”Pe vremea mea se făcea carte!”. O aiureală. Cine a vrut să învețe, a învățat. Și atunci, și acum. Erau multe valori atunci, sunt și acum. Erau mulți analfabeți și atunci, și acum. Diferența vine cumva din câteva particularități fie de sistem, fie de CCE, și nu mă refer la organismul european ci la…cultură, civilizație, educație.

Toate acum se fac, fără a avea intenția de a generaliza, la…fără frecvență.

Întrebați-vă singuri…”Când am pus ultima oară mâna pe o carte?”, dar nu pentru a fi ștearsă de praf sau pentru că v-ați schimbat biblioteca personală. În cele mai multe cazuri, probabil nu o să vă reamintiți. De ce?

Pentru că e mult mai la îndemână să cotrobăim pe rețelele de socializare, să vedem ce a mai pus acolo x sau y, să ne arătăm ce am mai gătit, pisica, cățelul, amanta, să ne facem poze în toalete, vacanțe, la bodegă, nuntă și chiar pomeniri.

Spun toate astea pentru că în Galațiul lui 2024, am avut ocazia să văd ce nu-mi doream să văd vreodată.

O grămadă de literatură aruncată lângă un container într-un cartier cumva onorabil. Un gest pe care mulți ce nu-și permit să-și achiziționeze o carte, s-ar mânia cumplit.

Habar n-am cine e autorul, iar orice motiv ar invoca, nu pot decât să-i transmit că gunoiul unde a ales să arunce acele foarte multe cărți, e mai puțin gunoi decât propria-i persoană.

Un gunoi uman pentru care cărțile evident nu au însemnat nimic în propria-i viață…

 


Distribuie articolul

You May Also Like