Toate, dar absolut toate mișcările noului Executiv de la București conduc spre o singură destinație pentru alegerile prezidențiale din luna martie a anului viitor.
Guvernele Ciucă și mai apoi Ciolacu au aruncat bani în ultimii ani fix ca la nuntă, iar acum se dau de ceasul morții că trebuie redus deficitul. S-a guvernat prin vouchere de tot soiul, s-a guvernat alandala dacă ne referim la programele cu fonduri comunitare, singura variantă de lucru a acestora fiind comparațiile cu anii sau mandatele anterioare, o poziționare pe cât de falsă pe-atât de păguboasă.
Dacă ne referim la anul (încă) în curs, dincolo de ajustarea pensiilor, un lucru pozitiv dar în care și aici s-au făcut nedreptăți majore, putem aminti cheltuieli poate neprevăzute. Ne referim la seceta prelungită, la inundațiile devastatoare, dar și la cele luate în calcul cum ar fi alegerile locale, parlamentare și parțial prezidențiale.
Dincolo de aceste cheltuieli nu putem să nu remarcăm colectarea slabă a taxelor și impozitelor la stat, fie ele locale sau naționale.
Noul Executiv a aruncat bila încinsă în ograda UDMR, prin numirea unui reprezentant al Uniunii la conducerea Ministerului Finanțelor. O noutate absolută pentru România în cei 35 de ani de democrație.
Dar oare de ce au făcut-o? Pentru simplul motiv că trebuie cineva să-și rupă gâtul. Și cu siguranță și-l va frânge. Iar ca sinucigașul să nu fie de la PSD sau PNL, s-a găsit cel ce poate în viitorul apropiat va fi cel mai hulit ministru.
Nu contestă nimeni expertiza lui Tanczos Barna, însă situația este de așa natură încât și Zâna Zânelor de ar fi fost numită, tot în primul gard ajungeam.
În cealaltă zonă, PSD și PNL, situația e în ceață. Chiar foarte densă.
S-a ales varianta de a se merge iară pe mâna unor iluștri gafeori, fără rezultate și e cazul multor ministere, unele chiar foarte importante. Ori s-a gătat cu cadrele de partid ce cât de cât au o tangență cu administrația, ori, cum se spune la fotbal, s-a vândut meciul. Acum dacă e blat, cineva cu careva, ar fi ok să știm și noi la ce ne așteptăm.
Revenind la tandemul PSD-PNL, trebuie spus că de la Ciolacu nu sunt prea mari așteptări, elemente precum diploma de Bac, Nordis și amantlâcul cu „Pupăza din Tei” probabil vor cântări pe mai departe și foarte probabil vor trage partidul și mai la vale decât l-a tras până acum. Pentru că pentru PSD, vrem sau nu vrem a recunoaște, panta este descendentă iar asta se poate vedea cu ochiul liber după rezultatele de la parlamentare și chiar prezidențiale (chiar dacă s-a fluierat offside după terminarea primei reprize).
Și dincolo, la liberali, chiar dacă pare că s-a făcut ceva curățenie în ogradă, nu poate fi estimată clar traiectoria la care se va angaja conducerea partidului. Una interimară, de altfel.
Ilie Bolojan, a dovedit atât în municipiul Oradea cât și în județul Bihor că „vede” administrație, eficientizând cele două instituții. Primăria și Consiliul Județean. Totuși, acesta nu va fi implicat direct decizional în actul guvernării, el fiind președintele Senatului, ci doar pe zona politică, în interiorul PNL și în relația din Coaliție.
Este totuși o diferență, majoră chiar, între Bolojan și Iohannis, ambii venind pe demnități naționale după ce au condus administrații locale la Oradea și Sibiu. Unul e mai jucător, arțăgos am putea spune pe când celălalt, cu care ne-am pricopsit un deceniu și ceva, un ins care trăiește în propria sa bulă.
Revenind la guvernare, mai precis la Ordonanța „Trenulețul”, primul mare hop pentru Guvernul Ciolacu 2, apreciem că măsurile, deocamdată vehiculate (oficial le vom afla în ultimele două zile din an), vor crea o multitudine de tensiuni sociale (profesori, studenți, și mai toată zona bugetară). Ne vom confrunta fără doar și poate cu ample proteste, probabil alimentate și de formațiunile politice din Opoziție. Un viitor imediat ușor anarhic pe fondul căruia vor avea loc alegeri prezidențiale. Acum, nu-i greu de dedus finalitatea acestui scrutin ce vine pe fondul acesta „de rupere” pe care marșează Executivul, la adresa populației.
Nici măcar elementul surpriză al Coaliției pentru aceste alegeri prezidențiale, l-am numit aici pe Crin Antonescu, nu pare a fi prieten cu un succes garantat, riscul de a ne prăbuși înspre mizeria rusă fiind la cote foarte înalte.
Dar, să trecem în revistă ce dorește Executivul de la cetățenii României:
-Concediile medicale – se va deconta doar 65% din salariu, nu 75% cât este acum
-Tăierea primelor didactice pentru profesori. Aceștia au primit vouchere în valoare de 1.500 lei pentru materiale didactice și ar putea să nu îi mai primească de la 1 ianuarie 2025
-Decontarea transportului pentru studenți: în prezent li se decontează 90% din valoarea biletelor, atât pentru tren, cât și pentru metrou, pentru metrou li se va deconta doar 50%, iar pentru tren 90% doar pe traseul de acasă până la facultate.
-Companiile de stat vor fi obligate să majoreze prețurile serviciilor, cel puțin cu rata inflației pe anul 2024, dacă nu au crescut deja prețurile mai mult decât inflația în acest an.
-Suspendarea decontării cheltuielilor pentru familiile care solicită să li se repatrieze rudele decedate în străinătate. Ministerul de Externe va putea să deconteze niște (super exprimare!) bani în cazul în care consideră o situație de urgență sau că familia respectivă nu poate să susțină integral cheltuielile.
– Scăderea numărului de secretari de stat cu circa 50%. În prezent sunt peste 200.
-Tăierea banilor pentru partidele politice: se va scădea procentul alocat din PIB la maximum 0,01%, față de 0,04% cât este acum.
– Reducerea cu circa 25% a numărului de agenții.
– Limitarea cheltuielilor cu mobilierul și mașinile pentru instituțiile statului.
– Înghețarea pensiilor și salariilor bugetarilor la nivelul acestui an.
Dar, la aceste măsuri ce înțelegem că încă se discută până mâine, se adaugă majorarea accizei la carburant ce va intra în vigoare de la 1 ianuarie, o măsură ce nu a dat niciodată rezultate pozitive, aceasta generând automat creșteri de prețuri la bunuri și servicii și inflație. Chiar multă inflație.
Deci, se pregătește careva de alegerile prezidențiale sau ne dăm de-a dura până-n primul gard…?
