Emoții, copii, părinți, bunici, discursuri, ceremonii, profesori, politruci bla bla bla. A început școala. Bineînțeles, cu aceleași lipsuri și metehne. V-am povestit și o să vă mai povestim despre școlile și grădinițele cu toaleta în curte și fără încălzire. Există, însă, și școli care nu au nimic: nu au laptop, proiector, cretă, cărți, parchet, dulapuri, perdele și var. Practic, au doar pereți așa că nu înțelegem de ce se numesc școli. Aceste fantome sunt bântuite de cadre didactice care le cer părinților să umple spațiile dintre pereți. Cu de toate.
Și ca să nu o mai lungim, vă prezentăm pățania unui părinte într-o școală din Românica, așa cum a fost povestită de personajul nostru pe Facebook.
„CUM SA ZUGRĂVESC EU ȘCOALA ÎN LOCUL STATULUI BAI NETERMINATILOR? Prima ședință cu părinții. Școală de stat top 20%, oraș mare (stiu ca nu ar trebui sa existe top). Învățătoarea termina în doua fraze structura anului școlar și după face lista. – este nevoie sa punem parchet ca altfel se lovesc copiii – trebuie proiector – trebuie laptop – trebuie perdele – trebuie lunar un buget pentru creta etc – trebuie dulăpioare la copii – trebuie sa plătesc 200 de lei pentru auxiliare – ar trebui sa zugrăvesc și clasa Aici mi s-a rupt filmul și m-am trezit vorbind spunând ca nu dau nici un leu. Învățătoarea mi-a spus ca nu este obligatoriu și ca astea se organizează de către noi părinții, dar ca dacă nu le facem nu le avem. Am repetat apăsat ca nu dau absolut nici un leu pentru nimic. Mi-au și sărit niște parinti idioți în cap sa îmi explice ca o fac pentru copilul meu ca nu ma obliga nimeni. Să-i vedeți cum stăteau toți ca găinile cu privirile în pământ. Slugile perfecte. Toți corporatiști, toți IT-știi care vor sa salveze planeta, toți intelectualii ăștia cu sa fie bine ca să nu fie rău, nu erau în stare decât sa bage mana în buzunar ca fraierii și preferau sa se certe cu mine în loc să-l aducem de urechi pe slinosul ala de director la explicații. Degeaba am încercat sa le spun ca nu o facem pentru copiii noștri ci facem doar treaba unor politruci incompetenți și ticăloși. Cativa au înțeles, prea mulți nu aveau nici o problema sa plătească ticăloșia statului. Prostia mea este ca am ezitat mult dacă sa dau copiii la stat sau la o scoala privata. Singurul motiv pentru care am refuzat sa ii dau la o școală privata a fost ca voiam sa se bata în curtea scolii, sa împartă sandwichuri cu parizer și mai ales sa nu se ia la întreceri care are IPhone x mai tare. Voiam sa vadă viata reala și nu aia în care ii ia mămica botoxata cu Discovery de la școală. Dar cred ca am greșit. Pana una alta au dat de dracu’ cu mine. Poate inspira și alții:
1. Constituit o asociație a elevilor. Una noua. Făcută de mine cum vreau eu.
2. Ma duc peste directorul ala slinos PSDist și ii cer în scris în numele asociației explicații. De ce școală arata cum arata, de ce trebuie sa plătesc auxiliare și sa repar clasa, de ce nu sunt bani de creta și markere? Politrucul ala alunecos încă nu știe ca a dat de dracu’. Voi fi iadul pentru el.
3. În cel mai rău caz plătesc cele necesare și dau în judecata școala, consiliul local și statul sa îmi recuperez banii. Și am răbdare enorma, am timp, am bani și avocați sa ii toc. Va fi o placere.
4. Ma duc peste ei în consiliul local și ii matur. Ii ia mama dracului pe toți nesimțiții aia care aloca bani de borduri și concerte în loc sa repare școlile. O sa am grija sa le apară fețele în tot internetul, sa știe toți cine sunt groparii educației de jos în sus.
5. Voi face cât pot de vizibila asociația elevilor, o voi creste și o voi susține financiar în procese cât este nevoie, cu orice sume, pana obținem ce vrem.
Am încredere ca voi mai găsi și alții ca mine. Poate chiar câteva mii. Va rog înțelegeți ca atitudinea corecta este sa maturam cu ei pe jos în consiliile locale și în birouri și nu sa zugravim noi în locul lor.”
