Nu prea s-a vorbit, și aici mă refer la toată perioada democratică de după comunism, despre reprezentativitatea aleșilor, fie ei locali sau nu.
„Peste 60% dintre români sunt de acord cu votul obligatoriu”, arăta în luna aprilie un sondaj INSCOP comandat de publicația News.ro.
Dacă în urmă cu 10 ani mai puţin de jumătate dintre români (45%) erau de acord cu votul obligatoriu, astăzi aproape două treimi din populaţie (62%) susţine introducerea votului obligatoriu, în ideea că dacă vin mai mulţi oameni la vot, se pot schimba lucrurile în bine.
Obligativitatea de a merge la urne nu este un subiect nou pentru scena politică românească.
Acum mai bine de un deceniu, mai mulți deputați PSD și UNPR au inițiat un proiect de lege prin care votul ar fi devenit obligatoriu pentru aproape toți cetățenii cu drept de vot.
Scutiți ar fi fost doar românii trecuți de 80 de ani și cei cu boli cronice.
Proiectul mai prevedea o amendă de 1.000 de lei pentru neprezentarea la vot, dar și opțiunea de a pune ștampila pe o căsuță albă în care ar fi scris: „Niciunul dintre candidați nu corespunde”. Dacă opțiunea apolitică ar fi fost bifată de peste jumătate dintre alegători, statul român ar fi trebuit să organizeze o nouă rundă de alegeri.
„Indiferent ce faci, fie că votezi, fie că nu votezi, politica te afectează. Actul politic trebuie să aibă legitimitate, iar statul trebuie să facă tot ce poate pentru a le da tuturor cetățenilor opțiunea de a se exprima în legătură cu ce ar prefera să se întâmple”, spune sociologul Dani Sandu, acesta fiind unul dintre cele mai puternice argumente în favoarea votului obligatoriu.
Când vorbesc despre legitimitate, calculul făcut de politicieni și de specialiști este unul extrem de simplu: dacă faci votul obligatoriu, crește prezența la vot, iar Parlamentul, Guvernul, aleșii locali sau Președintele rezultat în urma alegerilor va fi mai legitim decât atunci când votează doar jumătate sau sub jumătate din populație.
Însănătoșirea democrației prin vot obligatoriu
Susținătorii votului obligatoriu mai argumentează că lipsa de încredere în instituții crește riscul ca puterea să fie preluată prin lovitură de stat de forțe nedemocratice, care apoi vor guverna într-un mod autoritar.
„Dacă participi la alegeri, există înțelegerea că vei încerca să-ți administrezi nemulțumirile față de sistem prin vot și reprezentare politică. Nu te vei retrage de acolo, pentru ca ulterior să te ascunzi la tine în sufragerie și să organizezi o lovitură de stat”, susține același sociolog, Dani Sandu.
Expertul spune că această logică explică și de ce multe dintre statele Europei care au luat decizia de a face votul obligatoriu sunt cele care cândva, de-a lungul istoriei lor, au trecut printr-unul sau mai multe momente de dictatură militară/fascistă.
Totuși, sunt și voci care contrazic ipoteza că votul obligatoriu s-ar traduce automat într-o democrație mai sănătoasă.
„Există date care sugerează că cetățenii care nu votează au preferințe ideologice mai degrabă extremiste. Și atunci, argumentează scepticii, dacă obligi absenteiștii să voteze, s-ar putea ca democrația să aibă de suferit.
De fapt, în țările care au mers în direcția aceasta, cetățeanul își schimbă relația cu votul. Opțiunea politică nu mai este una mondenă, ci devine mai cugetată. Deci nu poți să compari ce s-ar întâmpla în România dacă ai face votul obligatoriu cu rezultatele sondajelor pe care le vezi acum, la oamenii care nu sunt siguri că ar veni la vot”, contraargumentează sociologul.
Cert este că dacă vrei să crești prezența la vot, absenteismul trebuie să aibă consecințe și să existe un mecanism de aplicare a legii. Măcar pe hârtie.
Avem vot obligatoriu în state moderne europene!
În Grecia, de exemplu, votul este în continuare obligatoriu, dar, după anul 2000, toate sancțiunile pentru absenteism – unele destul de dure – au fost eliminate.
Îți trebuie o capacitate instituțională destul de respectabilă ca să aplici legea. Este peste capacitatea actuală a statului grec. Și autoritățile nu au prioritizat creșterea capacității de a amenda persoanele care nu votează.
Interesant este că, cel puțin în Grecia, eliminarea sancțiunilor n-a dus imediat la o scădere semnificativă a participării electorale. Pentru parlamentare, aceasta s-a menținut la peste 70% până în 2009, an în care economia țării a fost lovită din plin de Marea Recesiune și mulți greci și-au încrederea în sistem.
Ultimele două rânduri de alegeri parlamentare – ambele desfășurate în 2023, la distanță de o lună – au adus la urne 61%, respectiv 53% din populație.
De cealaltă parte a Mării Ionice, în Italia, votul a fost obligatoriu până în 1993, iar Constituția țării spune și astăzi că mersul la urne este o „datorie civică”. La fel ca în Grecia, schimbarea legii n-a produs o scădere bruscă a participării electorale la alegerile naționale. S-a menținut la peste 80% până în 2008, când Italia a fost și ea lovită puternic de Marea Recesiune. În 2013 și 2018 a scăzut la 75, respectiv 73%, iar după pandemie a scăzut la aproximativ 64% – cea mai scăzută din istoria post-fascistă a Italiei.
Fruntașele Uniunii Europene: Belgia și Luxemburg
Belgia a făcut votul obligatoriu încă din prima jumătate a secolului trecut. De atunci, conform datelor centralizate de Institutul International pentru Democrație și Asistență Electorală, rata participării este în jurul valorii de 90%, cu o scădere ușoară în ultimii 14 ani: la alegerile federale din 2014 au votat 89,37% dintre belgienii cu drept de vot, iar la cele din 2019 s-a înregistrat o participare de 88,38%.
Povestea se repetă și-n cazul scrutinelor europene: 88,47% dintre belgienii cu drept de vot și-au ales în 2019 eurodeputații și prezența la europarlamentare n-a coborât niciodată sub 88%. Colega din Benelux, Luxemburg, are un istoric electoral similar: prezența la parlamentare și europarlamentare nu a fost niciodată sub 80%. Votul este și acolo o obligație civică, nu doar un drept. La prima vedere, ar putea fi faptul că legislația belgiană și cea luxemburgheză încă penalizează absenteismul. Adulții belgieni pot fi amendați cu o sumă cuprinsă între 40 și 80 de euro dacă absentează de la urne în mod nejustificat. Un luxemburghez poate plăti sume cuprinse între 100 și 1.000 de euro, în funcție de câte absențe nemotivate a acumulat în catalogul electoral.
Tot pe hârtie, dacă ești belgian și într-un interval de 15 ani nu te prezinți de 4 ori la alegeri, riști să pierzi dreptul de a vota.
Când tragi linie, e clar că obligativitatea votului poate influența pozitiv rata de participare la vot. Exemplele europene arată că e suficient ca ea să existe pe hârtie și să vină la pachet cu niște consecințe măcar teoretice. Dar cât de oportun ar fi pentru România să facă asta acum, în 2024, inspirată de țări cu o istorie îndelungată în acest sens?
Mai folositor pentru politicienii români care se gândesc la așa ceva ar putea să fie cazul Bulgariei. În 2016, Parlamentul țării vecine a hotărât că votul este obligatoriu, însă sancțiunile pentru neparticipare sunt relativ blânde – după 2 absențe ești eliminat de pe listele electorale, cu posibilitatea de a te reînscrie la următoarele alegeri.
De asemenea, sancțiunile nu-i vizează pe bulgarii din diaspora, pe cei trecuți de 70 de ani și pe cei cu dizabilități permanente.
Poate este prea târziu pentru țări precum Bulgaria și România. Un obstacol foarte mare este inclusiv fenomenul migrației sezoniere, pentru că autoritățile din ambele țări nu știu câți dintre cetățenii care apar pe listele electorale locuiesc în mod constant la adresa din buletin.
Județul Galați este în coada clasamentului privind participarea la vot din 9 iunie, cu 36, 41%. Mai rău stau doar Bucureștiul-32, 94% Vasluiul, cu 33, 49%, în timp ce la vârful ierarhiei sunt județele Olt, cu 62,59%, Sălaj- 51,32%, Vâlcea-50,79% Giurgiu- 50,96% și Teleorman-50,44%.
De altfel, cele cinci județe sunt singurele ce au o prezență la vot mai mare de jumătate din numărul celor înscriși în listele electorale.
Și asta, să nu uităm, în contextul unor alegeri comasate în care una dintre componente este de regulă cea cu prezența cea mai mare la urne.
Dacă ne raportăm la rezultatele de mai jos, avem doar doi primari, la Nămoloasa și Negrilești care au o reprezentativitate de peste 50%. În rest, majoritatea se află în mare suferință.
La polul opus, alte două exemple, cu o legimitate de sub 20%, la Tecuci și Tg. Bujor, ambele localități urbane.
Rezultatele obținute de primari în județul Galați\ prezență la vot\ reprezentativitate.
Municipiul Galaţi – Ionuţ Florin Pucheanu (PSD) – 65,14%\ 33,87%\ 22,06%
Municipiul Tecuci – Lucian-Grigore Costin (PNL) – 46,59%\ 37.05%\ 17.47%.
Oraşul Bereşti – Mihai-Lucian Bejan (PNL) – 68,82%\ 64,83%\ 44,61%.
Oraşul Târgu Bujor – Ion Andone (PSD) – 51,81%\ 34.54%\ 17,89%.
Bălăbăneşti – Marius-Gicu Ciocan (PSD) – 64,57%\ 55,56%\ 35,87%.
Bălăşeşti – Paul-Cezar Maftei (PSD) – 79,72%\ 56,45%\ 45%.
Băleni – Ionel Popa (PSD) – 73,65%\ 44,79%\ 32,98%.
Băneasa – George-Aurelian Gache (PSD) – 76,30%\ 59,28%\ 45,23%.
Barcea – Constantin Zamfir (PNL) – 60,10%\ 49,68%\ 29.85%.
Bereşti-Meria – Adrian-Marian Ciucă (PSD) – 62,52%\ 54,86%\ 34,29%.
Brăhăşeşti – Mircea Dumitru (PSD) – 83,44%\ 31,70%\ 26,45%.
Braniştea – Grigore-Iulian Dumbravă (PSD) – 53,67%\ 59,75%\ 32,06%.
Buciumeni – Eduard-Petrişor Dragoş (PSD) – 69,76%\ 60,85%\ 42,44%.
Cavadineşti – Benone Ichim (PSD) – 57,98%\ 60,29%\ 34,95%.
Cerţeşti – Emil Duda (PSD) – 68,02%\ 63,15%\ 42,95%.
Corni – Petrişor-Lică Mohoria (PSD) – 57,58%\ 66,94%\ 38,54%.
Corod – Dumitru Tenie (PSD) – 75,20%\ 49,03%\ 36,87%.
Cosmeşti – Ion Tuchiluș (PSD)- 49,16%\ 46,26%\ 22,74%.
Costache Negri – Luca Ştefan (PSD) – 37,27%\ 55,88%\ 20,82%.
Cuca – Cristian Sandu (PSD) – 48,15%\ 61,20%\ 29,46%.
Cudalbi – Petrică-Marian Gheonea (PSD) – 49,77%\ 52,43%\ 26,09%.
Cuza Vodă – Dănuţ Codrescu (PSD) – 57,28%\ 54,96%\ 31,48%.
Drăgăneşti – Liviu Condrache (PNL) – 52,67%\ 46,96%\ 24,73%.
Drăguşeni – Dumitru Vintilă (PSD) – 62,12%\ 48,58%\ 30,17%.
Fârţăneşti – Adrian Filote (PSD) – 96,47%\ 45,01%\ 43,42%.
Folteşti – Laurenţiu-Gigi Moraru (PSD) – 81,01%\ 49,88%\ 40,40%.
Frumuşiţa – Ştefan Sorocoleţ (PSD) – 56,12%\ 50,88%\ 28,55%.
Fundeni – Manuel Lupu (PSD) – 45,37%\ 54,66%\ 24,79%.
Ghidigeni – Eugen Tăbăcaru (PNL) – 64,80%\ 54,96%\ 35,61%.
Gohor – Gelu Sîrghie (PSD) – 61,51%\ 64,17%\ 39,47%.
Griviţa – Niţă Chebac (PSD) – 52,48%\ 50,96%\ 26,74%.
Independenţa – Viorel Tărbuc (PSD) – 54,99%\ 56,48%\ 31,05%.
Iveşti – Maricel Gheoca (PSD) – 88,11%\ 56,48%\ 49,76%.
Jorăşti – Valerică Tăbăcaru (PNL) – 51,19%\ 59,54%\ 30,47%.
Lieşti – Iulian Boţ (PNL) – 64,03%\ 46,02%\ 29,46%.
Măstăcani – Dănuţ Ilie (PSD) – 47,58%\ 46,09%\ 21,92%.
Matca – Gheorghe Marin (PSD) – 78,98%\ 53,72%\ 42,42%.
Movileni – Mihai Caşu (PNL) – 51,19%\ 48,42%\ 24,78%.
Munteni – Dănuţ Oprea (PSD) – 61,83%\ 58,58%\ 36,22%.
Nămoloasa – Adrian Răsmeriţă (PSD) – 92,59%\ 59,10%\ 54,72%.
Negrileşti – Alexandru Fuică-Haisler (PSD) – 90,79%\ 58,51%\ 53,12%.
Nicoreşti – Ionel Boghiu (PNL) – 52,61%\ 53,11%\ 27,94%.
Oancea – Victor Chiriloaie (PSD) – 83,45%\ 30,88%\ 25,76%.
Pechea – Mihăiţă Măncilă (PSD) – 49,35%\ 40,59%\ 20,03%.
Piscu – Ştefan Vlad (PSD) – 60,72%\ 52,10%\ 31,63%.
Poiana – Ciprian Tudor (PSD) – 79,08%\ 59,77%\ 47,26%.
Priponeşti – Lucian Borza (PSD) – 55,89%\ 59,75%\ 33,39%.
Rădeşti – Ionel Popoiu (PSD) – 48,19%\ 59,09%\ 28,47%.
Rediu – Dorin Buruiană (PNL) – 63,38%\ 55,35%\ 35,08%.
Scânteieşti – Ghiorghe Bute (PSD) – 57,52%\ 56,85%\ 32,70%.
Schela – Maricel Petrea (PNL) – 39,84%\ 60,79%\ 24,21%.
Şendreni – Zamfira Burlacu (PSD) – 52,48%\ 52,76%\ 27,68%.
Slobozia Conachi – Emil Dragomir (PSD) – 59,32%\ 56,51%\ 33,52%.
Smârdan – Silviu Zinica (PSD) – 56,95%\ 50,71%\ 28,87%.
Smulţi – Costică Gafton (PSD) – 52,43%\ 58,84%\ 30,86%.
Suceveni – Marian Mitrofan (PSD) – 57,39%\ 60,36%\ 34,64%.
Suhurlui – Gigi Ţuţu (PNL) – 53,34%\ 59,97%\ 31,98%.
Ţepu – Călin Rugină (PSD) – 47,58%\ 72,48%\ 32,48%.
Tudor Vladimirescu – Antonel Ioniţă (AUR) – 52,08%\ 57,72%\ 30,06%.
Tuluceşti – Petrică Bratu (PSD) – 74,24%\ 46,32%\ 34,38%.
Umbrăreşti – Ionel Stratulat (PSD) – 46,84%\ 50,26%\ 23,54%.
Valea Mărului – Virgil Doca (PSD) – 57,06%\ 54,88%\ 31,31%.
Vânători – Costel Manolachi (PSD) – 69,71%\ 52,41%\ 36,53%.
Vârlezi – Ştefan Patriche (PSD) – 61,12%\ 63,62%\ 38,38%.
Vlădeşti – Daniel-Ovidiu Grozav (PSD) – 61,96%\ 47,22%\ 29,25%.