Povestea de astăzi este despre frunză, oaie şi-un ministru. Dupa ce Mircea Dobre de la Ministerul Turismului, a anunțat că ar intenţiona să schimbe brandul turistic de ţară deja existent, Petru Daea, că despre el este vorba, şeful Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a avut o revelaţie. De atunci, gura nu-i mai tace, frunza nu-i mai place.
Întrebat, ieri, de jurnalişti de ce oaia ar trebui să fie simbol naţional sau chiar un brand de ţară, Daea a răspuns cu emfază: „Oaia este o statuie vie. Este doar o definiție, argumentele se găsesc în străfundul analizei pentru fiecare și pentru orice loc. Uitați-vă dumneavoastră, astăzi, în orice parte a țării cât de frumos este acest animal pe pășunele verzi ale țării românești!”
Aşa ceva mai rar ne e dat să auzim. Ascultându-l cu greu te poți abţine să nu verşi o lacrimă. Cât patriotism, câtă forţă, câtă profunzime iţite ca un şuvoi din mintea unui român neaoş cu gândul la imaginea ţarişoarei lui: „Frunza o are toată lumea, dar oi ca în România, nu. Lângă oaie găseşti o frunză; lângă frunză, nu poţi să găseşti o oaie”.
La o astfel de afirmaţie nici lupul nu mai rezistă; înnebunește. Pledoaria ministrului glumeţ, cu comic de situatie şi de limbaj à la Caragiale, a stârnit de îndată valuri de critici şi hohote de râs. Turoperatorii români au afirmat că sunt aspecte mult mai importante de rezolvat în turismul românesc, ba mai mult, o fi oaia „statuie vie”, mai vie decât frunza verde, dar Mioriţa, sursa inspiraţiei pentru noul logo, este o baladă pesimistă amintind de ură, moarte şi resemnare.
Pe de altă parte, ea evocă un simbol cu semnificaţie negativă: un animal legat de turmă, întotdeauna ghidat de cioban de unde şi expresia blând ca oaia, adică nu opune nicio rezistenţă.
Cât de ministru să fii ca să-ți lași mintea să zburde fără control până la o a face de oaie? Privim, ascultăm… ne minunăm de ridicolul unui ministru care și-a tras singur imaşul de sub picioare (şi nu e la prima abatere). Bezna minţii, oameni buni! Creier mult, minte puțină, cum s-ar deduce. Iar penibil cât cuprinde…
Pledoariei halucinante pentru făptura cuminte cu lână creaţă i-a scăpat un amănunt: culoarea. Deci, cum să fie, domnule ministru: albă sau neagră?!
Cum o fi, cum n-o fi, întorcându-ne la folclor, tot el ne învaţă; cică: Unde frunză verde nu e, nici oile nu pasc.
Aşadar, oaie fără frunză nu se poate.
