Masacrul de la Galați, în atenția istoricilor

Distribuie articolul

Câteva sute de oameni au fost uciși în gara Galați în 1940, în timp ce așteptau să plece spre Basarabia. Evenimentul a intrat în atenția istoricilor abia acum, odată cu descoperirea unor date la Muzeul Holocaustului din Washington.

În vara anului 1940, în zona gării erau adăpostiți atât refugiații care veneau de peste Prut și care fugeau din calea rușilor cât și pe cei care doreau să scape de naziști și să se refugieze în zonele intrate sub influența sovietică. În acest context s-au produs evenimente de violență extremă, aproape nedocumentate până în prezent.

”În gara Galați a fost făcut un lagăr cu refugiații care mergeau spre Basarabia, acordându-se prioritate celor care veneau și oamenii au fost ținuți în acest lagăr improvizat două zile, fără apă, fără mâncare și, de la un punct au început și percheziții și o vămuire foarte strictă care, de fapt, era o formă de jefuire, pentru că li se lua tot ce aveau de valoare de către jandarmi și marinarii români, laolaltă cu funcționarii vamali. Cei de-acolo au protestat, s-a creat o busculadă, un jandarm a dat o palmă unei femei, soțul femeii a sărit în apărare, jandarmul a tras cu arma, cei din paza exterioară a lagărului au crezut că refugiații trag în armata română și au deschis focul în plin și în această nebunie în care se tranșează un fel de vânătoare de evrei și de comuniști, pentru că asta au fost auziți spunând cei care au dat ordine, au fost omorâți cel puțin 80 de oameni, alte cifre merg până la 400 de oameni, nu știm pentru că a fost făcut un raport medico-legal pe câteva zeci de persoane, dar alte zeci sau poate sute, au fost cărate cu camioanele în timpul nopții și îngropate în gropi comune, despre care astăzi nu mai știm mare lucru, așa că s-au șters urmele”, a declarat istoricul Adrian Cioflâncă pentru Radio România Actualități.

Acesta a descoperit datele întâmplător, într-un dosar copiat din România, la Muzeul Holocaustului din Washington, dosar în care erau rezumate anchetele pe acest subiect făcute în anii ’50. A urmat apoi documentarea la Arhivele Militare, la Arhivele Naționale și la CNSAS. Cât privește factorii responsabili, o parte dintre ei au fost identificați și trași la răspundere.

”Au fost câteva zeci de persoane anchetate, câțiva reținuți, câțiva au stat în închisoare degeaba, adică nevinovați, fiind achitați în 1953, dar tot în ‘53 sentința menționează câțiva din responsabili, e vorba de un delegat al Marelui Stat Major pentru problema CFR, care răspundea de transportul feroviar în zona Galați, e vorba de șeful Gărzii gării care a ordonat deschiderea focului, alți marinari care s-au comportat cu exces de zel, unul dintre ei, de exemplu a rupt vreo două paturi de pușcă, de capetele refugiaților, deci îi plăcea să facă rău, folosind puștile ca armă albă, s-au păstrat și fotografii de la masacru și se vede că unele persoane au fost executate de-aproape cu un glonte în frunte, așadar s-au întâmplat lucruri abominabile în zilele respective și, să fie foarte clar, când se întâmplă un rău de asemenea magnitudine, nu prea mai există răspundere”, susține Adrian Cioflâncă.

Conform acestuia, întregul studiu referitor la Masacrul de la Galați va fi publicat, în scurt timp, în revistele de specialitate. Istoricul este în prezent director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România și a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în gradul de “Cavaler”, acordat de Preşedintele României „în semn de apreciere deosebită a meritelor avute în cercetarea ştiinţifică desfăşurată în cadrul Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România”.

Întregul interviu acordat de Adrian Cioflâncă poate fi urmărit aici: https://radioromaniacultural.ro/masacrul-de-la-galati-din-30-iunie-1940/?fbclid=IwAR22vbN1O9b0Xd41c8oDCaHdkwZEqFFNnKbUiLuwB3VKiN4cw2JsX9uMrWc

Distribuie articolul

You May Also Like