„Sfântul” Apostol Roman Picu, de meserie docker, rămâne una dintre nonvalorile certe ale politicii de la malul gârlei.
Același stil (cuvânt ultra-pretențios pentru mușteriu) absolut prăfuit, luat cu copy-paste de la cel ce l-a propulsat in politică, rinocerul Durbacă, un specimen trist ce a făcut mult rău Galațiului.
Acum treaba-i simplă. Când ai un așa mentor, e limpede că se-alege praful de toată foaia ta de parcurs în politică.
Polonicul respectiv a fost cândva consilier local și într-o ședință tensionată, când se vota o nouă numire a directorului Teatrului Dramatic (în plină desfășurare a Festivalului de Comedie), a avut nenorocul să fie plasat într-o poziție foarte apropiată de accesul în sală.
A descins în plină ședință un grup numeros de actori din toate colțurile țării să-și exprime nemulțumirea față de blasfemia respectivă. Cea mai vocală a fost regretata Draga Olteanu Matei, care în stilul binecunoscut l-a luat la înterviu fix pe Picul nostru! Ce pregătire ai dumneata ca să votezi demiterea unui director de teatru? întrebă Draga, la care polonicul rebegit răspunde mândru nevoie mare. Sunt docher.
Adică, ăștia pe vremuri lucrau la încărcatul și descărcatul vapoarelor cu cârca, prin port.
Acum, evident nu le mai spune așa, poate docker, termenul de Inglaterra.
Și după aia, decident cumva politic. Spun cumva pentru că evident la vremea aceea nu era de capul lui.
După un timp, printr-o conjunctură la limita penibilului, ajunge viceprimar. De risipit orzul la gâște. Cam asta a fost activitatea lui. Trece și pe la Cantina Socială, unde pică într-un scandal la fel de penibil.
Apoi, pe când freca menta la UNPR, afirmă printr-o enumerare absolut nefericită că Galațiul este „sex, droguri și manele”.
Bun, a revenit la ultimele alegeri cu niște idioțenii probabil scoase la imprimanta aia cu mult sos de la Cantina Socială. A candidat la Primăria Galați și s-a umplut de respect.
Locul 7 cu vreo 2200 de voturi. Despre procent nici vreau să-l amintesc că mă bruiază tastatura. Chiar dacă el se vede cu peste 15%. Probabil în urma unui sondaj desfășurat în baie. Și, vorba ceea…marmota învelea ciocolata în staniol…
A fost candidatul PPU. Acum e la PUSL. Altă cacealma politică, care face referire tot la umanism. Nu știu cum a reușit băiatul ăsta să se poziționeze de fiecare dată lângă pușcăriași.
După ce s-a pupat cu Dan Voiculescu, a trecut pe la UNPR-ul izmenarului Gabriel Oprea, iar acum e lângă Piedone. Cel de la București cu Colectivul.
Revenind în zilele noastre, trebuie spus că toată scena politică a turat motoarele în așteptarea unui 2024 ultra-electoral. Cu perdea, ce-i drept că legea nu le permite prea multe.
La PUSL-ul docherului, totul e la vedere. S-a dat jos perdeaua și totul e pe baricade.
Zilele trecute, niște tăntici dolofane se preumblau pe bulevardele Galațiului cu un teanc de fițuici pe brațe, oprind trecătorii cu un simplu „Bună ziua!”
Da ce-mi dai aici, maică, întreabă o babă rătăcită.
Să te duci la vot, mamaie. Să-l votezi pe Picu, că-i de-al nostru. Da când să mă duc la vot maică. La anu’, răspunse tanti crescută cu triunghiuri echilaterale de Hochland.
Păi, mai trăiesc eu până atunci?
Da. Mamaie, trăiești. „La anu’ și la mulți ani, mamaie!”, spunem noi.
Iar docker Picu, pe lângă alte vreo 2200 de voturi cât probabil va mai ciuguli și anul viitor, va rămâne iar cu inima frântă întru comunitate.
Turnesol, nene, nu glumă…!
