EDITORIAL/ Mă fișiori, la armă fuga, marș!

Distribuie articolul


Știu că unii, și nu puțini, mă vor articula pentru ce voi scrie astăzi, dar asumarea face parte din normalitate fie că ne place ori nu, fie că vrem, ori nu, fie că suntem în stare, ori nu. Dar, am să mă conduc după o celebră zicere latină…”INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT ”, ceea ce însemnează… cine trece cu vederea o greșeală îndeamnă la o fărădelege!

Poate cea mai mare porcărie instituită în democrație de primele guvernări a fost desființarea serviciului militar obligatoriu. Dincolo de pregătirea mentală ori fizică, tinerelul era călit pentru viață, un țâr mai matur și cu ceva cunoștințe cazone la purtător. Bun, mulți vor spune că prin armia română erau probleme, de la cele ce frizau penibilul la altele de natură intendențială.

Acum, știm cu toții că-i mai simplu să distrugi ceva decât să repari, să corijezi un sistem pe care ușor îl puteai face pe cât de performant pe atât de necesar pentru societate, cu mari implicații chiar de natură socială.

Pseudo-dramele luării la oaste…

Lipsurile unor legiferări coerente, a unei implicări cu viziuni moderniste dar și a apetitului de a distruge ce avea tangență cu perioada comunistă sunt doar trei factori ce au dus la o harababură poate ireversibilă. Putem aminti și de unele imbecilități ale autorităților comuniste cum ar fi direcționarea armatei în agricultură sau în zona construcțiilor, heirupismul ce-și făcea veacul pe-atunci prin Patrie fiind cel puțin grețos.

Să pui militarii să descarce vagoane cu barabule, să-i trimiți prin păduri la cules de hribi ori să dea cu lopata pe la nu știu ce canale de irigații au fost…decât erori ale unor socialiști scăpătați. Mai putem discuta și despre unele caracteristici ale nației, fiind recunoscuți ca un popor alintat și plângăcios.

Mare dramă, mare. Pleacă flăcăiandru la oaste. Cu tata cărându-i valiza, cu bocetele mamei, cu mândra nemaiștiind ce să-i facă, iar el, evident cu sticla-n mână, pregătindu-se de o viață cazonă. Durere mare. Cu cățel și cu purcel, junele era condus la gară de parcă și-l amanetaseră extratereștrii. Aiureală neaoșă.

Puțină istorie…

După ce serviciul militar a fost considerat ca fiind o paria a societății, a fost desființat la 23 octombrie 2006, după 138 de ani de obligativitate. Această schimbare a fost posibilă din cauza unui amendament constituțional din 2003 care a permis Parlamentului să opteze pentru serviciul militar opțional.

Armata română a luat ființă după Unirea Principatelor. La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, era înființat Statul Major General. Amplele măsuri întreprinse de “domnul unirii”, Al. I. Cuza, pentru unificarea și întărirea armatei au fost continuate și după 1866, odată cu proclamarea ca domnitor a lui Carol I. Prima Lege pentru organizarea puterii armate a venit, însă, mai târziu, la 23 iunie 1868, când serviciul militar devenea obligatoriu în România, excepție făcând doar străinii.

Potrivit legii din 11/23 iunie 1868, structura militară a țării cuprindea 5 elemente: armata permanentă cu rezerva ei, corpurile dorobanților și grănicerilor, milițiile, garda orășenească și gloatele.

O altă lege referitoare la recrutările pentru armată, adoptată la 5 martie 1876, va stabili că toți locuitorii țării trebuie să efectueze serviciul militar, cu excepția celor care sunt cetățeni ai altui stat.

În prezent, potrivit legii care prevede suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu, după 1 ianuarie 2007, tinerii care au împlinit 18 ani au obligația de a se prezenta la centrele militare numai pentru luarea în evidența militară. Totuşi, executarea serviciului militar devine obligatorie:
– pe durata stării de război;
– pe durata stării de mobilizare;
– pe timpul stării de asediu.

Îndeplinirea serviciului militar, în calitate de militar în termen, este obligatorie pentru bărbaţii care au între 20 şi 35 de ani atunci când se declară mobilizarea şi starea de război sau când se instituie starea de asediu. Tot în aceste situaţii, rezerviştii sunt mobilizaţi/concentraţi potrivit nevoilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.

De unde s-a plecat…

În România comunistă, serviciul mili¬tar era obligatoriu pentru toți cetățenii români, indiferent de sex. Cum terminai 12 clase erai chemat să servești patria.

Tinerii care erau admiși la Facultate făceau armata la termen redus, adică șase sau opt luni, în loc de un an și jumătate. La Uni¬ver¬sitate, în trei ani din patru era alocată milităriei o zi pe săptămâna. Per total, în anii comunismului armata română avea peste 300.000 de soldați.
Au fost și povești, unele reale.

Spălatul wc-urilor cu periuțele de dinți, dezbrăcatul la piele în public, tunsul la zero, târâșul pe coate la miezul nopții sau chinul uniformelor mai mari sau mai mici, primite la încorporare.

Armata română după 1990

Tehnica militară a fost tot mai slabă în unitățile patriei, moștenite din comunism. Chiar și la sfârșitul anilor 90 dotările armatei se bazau în principiu pe echipamente depășite tehnic, care datau din vremea Pactului de la Varșovia.

Statul nostru a început să trimită treptat contingente de soldați, în zone de conflict de peste hotare, mai întâi prin Kosovo, apoi în Irak sau Afganistan.
În 1996 moarte primul militar român, într-un teatru de peste hotare, în conflictul din Bosnia Herzegovina. Participarea forțelor armate române are loc în contextul pregătirii aderării la NATO.

Începe perioada de preaderare, una în care soldații noștri au fost trimiși să ajute efectivele Alianței Trans Atlantice.
În 2003 sunt uciși alți doi militari români în Afganistan, iar până în 2014, în fiecare an, armata română pierde vieți omenești fie în Irak, fie în Afganistan. Până în prezent, aproape 40 de soldați și-au găsit sfârșitul la datorie în misiunile din străinătate și alți zeci de ofițeri au fost răniți.
Eliminarea stagiului militar obligatoriu

La 1 ianuarie 2007 este eliminat stagiul militar obligatoriu și armata română se reduce de la 400.000, la 75.000 de soldați profesioniști.


Viitorul pentru junii fără de cătănie

Anual, Centrele Militare Județene anunță noi locuri disponibile pentru cei ce vor să urmeze o carieră militară. Condițiile sunt ok din toate punctele de vedere doar că interesul tinerilor pentru o viață disciplinată e mai scăzut.
Tinereii de astăzi, mare parte dintre ei, au alte scorneli, unele însă ne vor costa scump peste vreme.

Pe plan personal categorii multiple cum ar fi: no1-mici, bere& manele, no2-mașini, gagici și alte Bamboo-uri, No3-fac ce vreau și vreau ce-mi place.
Pe piața muncii, șomeri cu duiumul, dar problema reală nu este doar lipsa locurilor de muncă pentru că vrem, nu vrem se mai găsesc, ci lipsa de interes și apetitul către o viață dezordonată în care viciile e musai să fie prezente din abundență.

Și apoi, băiețașii noștri, buni de cătănie nu mai bine încep cariere serioase de chelner, barman, bucătar-patiser, maseor, frizer, pardon hairstylist?
Nu mai bine ne plimbăm un țâr cu trotineta pe strasse? Ne mai bine mergem la pensat ori epilat? Ne mai luăm și poșetuță, ne mulăm blugii până plesnesc, ne lăsăm gleznele la răcoare, un pic de gel prin freză – mai lipsește fixativul! și gata, suntem bărbați. Fără armată, doar bombardieri!

Trecut-am zilele trecute pe lângă o stație de autobuz. Ce era scris pe panoul respectiv nici nu suportă comentariu. Vă las cu priveliștea aferentă sfioșeniilor …


Distribuie articolul

You May Also Like