De când cu restricțiile pandemice ce ne-au dat trăirile biologice spre neantul cotețului cotidian, politica se face de către băștinași fie pe rețelele de socializare, fie la bodegă ori prin alte „librării” din acestea, neaoșe.
S-au dus naibii toată emanciparea Brătienilor și casele conspirative ale comuniștilor, iar glodul ce-l avem până spre măduvă pare să fi blocat toate arterele vitale de funcționare umană.
O așa politică ieftină, cu comentarii desprinse din vârful ultimei țepe folosite de Vlad, speram că nu e cu putință la malul gârlei, aici unde, cândva, politicienii de finețuri ridicau, oratoria, spre exemplu, la rang de virtute.
Acum, vremurile sunt altele, mult mai ne-academice- pline de servituți păcătoase, propăvăduiri idioate și emanări grobiene. Galațiul, cândva o urbe cosmopolită prin excelență, a ajuns astăzi tributar metehnelor sovietice în urma ocupației comunistoide.
Odată cu izbucnirea așa zisei „operațiuni speciale” a rușilor, în Ucraina, de după draperiile cenușii ale Galațiului nu au întârziat să apară și vocile neconcludente, pline de bullying, pe tonuri acute, fără a exprima în esență mari judecăți de valoare.
Tehnica trolilor rusofili, una cumva rudimentară, lipsită total de empatie, de un egoism dus la extrem, este cvasiliniară, din această cauză, sortarea acestor micimi umane nefiind o operațiune foarte complicată.
De regulă, cum spuneam, arțăgoși, cu vocea ridicată, de parcă tonalitatea ar putea conferi și valoarea celor spuse, trolii marjează pe câteva elemente cheie.
„Ne e războiul nostru”; „Românii din Ucraina au suferit, de ce i-am ajuta noi acum pe ucraineni?”, „O țară ce nu a existat, condusă de un actoraș”, „Actoraș ce nu ține la poporul său, o capitulare în fața rușilor, cruțând viețile ucrainenilor”, „N-ar trebui să ne intereseze, avem destule probleme în țară”, „Un NU hotărât ajutoarelor către Republica Moldova, toți banii să-i alocăm la pensii”, „Ne interesează România, nu Ucraina” și alte poticneli izvorâte tern din puțul gândirii.
Cu astfel de exemplare umanoide cel puțin discutabile, în care egoismul deține de departe linia cerebrală e existenței lor, varianta de lucru corectă nu poate fi decât abținerea subliminală în a dezvolta ecuații torsionate, și evident neimplicarea într-un potențial dialog din care pierderea rațiunii e sinonimă cu pierderea de timp.
Socializările pe această temă cu trolii rusofili pot fi încercate doar spre informare, consumarea acestora nefiind benefice decât rar și-n doze mici. Precum cafeaua…