Tragedie. Ieri seară a picat Facebook-ul! Cu tot cu Whatsapp şi Instagram.
Toate gospodinele au fost văduvite să-și mai etaleze gogonelele, unii n-au mai putut să-și arate pisicile, cățeii, ghivecele cu crizanteme iar alții ori altele au renunțat la a-și mai face selfie-uri prin toaletele restaurantelor.
Asta-i tragedia la români.
Dacă tot n-am avut facebook o seară, curiozitatea mă indemnă la o întrebare, așa aruncată spre Calea Lactee. O fi deschis careva vreo carte?
Sau oare alternativa la lipsa rețelei de socializare a fost să iasă la o terasă pentru a-și îneca amarul in ceva licori sfințite?
Mă întreb cum ar fi viața fără Facebook? Nu că nu am ști, unii dintre noi, dar parcă dependența acută a atins cote sfidătoare la adresa bunului simț.
Poate fără Facebook nu ne vom mai arăta chiloții la toată emisfera nordică, poate vom reuși să reclădim o normală scară de valori, poate vom pune mai des mâna pe o carte, poate vom intra într-o librărie nu numai înainte de începerea unui an școlar, poate un cadou beletristic va lua locul unei sticle de țuică sau unui tricou personalizat cu „Sex Bomb”, poate, poate și iar poate…
