Brambureala suveranismului

Distribuie articolul

 

 

Avem câteva formațiuni politice ce-și spun într-un mod vulgar, suveraniste. Practic, vorbim de partide fără de doctrină, între care se disting AUR și sos România, conduse de doi pseudo-politicieni ce erau în urmă cu câțiva ani în aceiași barcă naufragiată, Simion și Soșoacă. Și nu sunt singurele partide de o asemenea factură. Mai avem și alte găști liliputane ce sunt conduse de actori eșuați, între acestea cele conduse de Liviu Dragnea, Viorica Vasilica Dăncilă, Orlando Teodorovici sau chiar Victor Ponta, toți trecând pe la PSD și luând în brațe suveranismul, absolut aiuritor.

Acum la fel de adevărat că avem și la nivel european suveraniști ce conduc însă partide puternice, și sunt la putere de ani buni.

Un exemplu ar fi Viktor Orban, vecinul nostru de la vest, ce conduce Ungaria de ani buni. La domnia sa însă, suveranismul se împletește consistent cu unele principii mai degrabă fasciste. Mai avem un exemplu, de care ne desparte Marea Neagră, dar acolo avem cu totul alte repere, și ne referim evident la Erdogan.

Ambii au însă lucruri in comun, dansul și cu iubita și cu amanta, vezi poziționarea ambilor în NATO dar și apropierea față de Putin. Ambii amenință Europa cu diverse ocazii, dar își spun, fals suveraniști.

Revenind prin politica românească, trebuie spus că suveranismul a prins cumva la zona afonilor politici, a celor ce se hrănesc mai mereu doar din scandaluri fără a intenționa să construiască ceva durabil, de profunzime. Calitatea umană a celor ce conduc la nivel național dar și local AUR și SOS România este cum este, expertiza lipsind cu desăvârșire. Mahalagismul politic este la aceste partide pe propriul teren, ei având de câțiva ani buni statutul de gazde.

Ce pot oferi concret pentru viitor aceste partide în situația unor rezultate pozitive pentru ele, este destul de greu de spus, până în prezent, cu excepția scandalurilor, nereperând vreo urmă de expertiză.

Așa stând lucrurile, pentru anul super-electoral ce vine, de preferat ar fi ca votanții să se orienteze spre formațiuni ce au măcar doctrină, și eventual au reușit să se impună prin plus-valoare. Cu mahalagismul politic, fie că vine de la peluză ori din bucătăria unei gospodine, ne vom îngropa irevocabil pentru o perioadă consistentă de vreme, nemaipunând la socoteală, o ambiguă vasalitate către răsărit.


Distribuie articolul

You May Also Like