Evident, respingerea normelor și obiceiurilor societății în interiorul căreia se manifestă.
Orice fel de extremism – de dreapta, național- socialist sau de stânga, nu poate aduce pacea, prosperitatea, dezvoltarea armonioasă a unei societăți.
Istoria a demonstrat asta, foarte recent!.
În aceste zile se împlinesc 80 de ani de la „finalitatea celei de-a doua conflagrații mondiale, efect al «conflictului» între astfel de regimuri politice, dar și între acestea și de regimurile democratice. Nu este cazul să mai experimentăm un astfel de război!
Extremismul nu este bun în nicio zonă a dezvoltării unei societăți, iar asta este un fapt, nu o opinie.
Avem dreptul la opinie, la liberă exprimare atunci când scriem un articol, participăm la alegerea reprezentanților țării în instituții cu autoritate (primari, deputați, senatori, președinte, europarlamentari) fără a avea vreo opreliște, putem să tragem la răspundere autoritățile publice prin emiterea unor petiții, putem protesta (pașnic și autorizat) față de încălcarea vreunui drept constituțional, fără teama de a fi arestați pentru acțiunile noastre etc.
Lipsa democrației a fost vizibilă în anii interbelici ai secolului XX, exemplificăm din faptele istorice de acolo și mergem pe ideea centrală a învățării istoriei: ca să nu mai repetăm greșelile trecutului.
Conform DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române), extremismul este definit drept o«atitudine a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor».
Plecând de o astfel de definiție, creionăm, prin exemple de practici politice extremiste, ceea ce desemnează o astfel de atitudine. Prin apelul la surse istorice diverse, argumentăm ceea ce înseamnă un regim politic, definit drept extremist – cenzură, limitarea/încălcarea drepturilor și a libertăților cetățenești, monopartidismul, cultul personalității, conducerea prin intermediul instituțiilor de teroare (poliția politică), propaganda, cumularea puterilor în stat etc.
Astfel, demonstrăm de ce un astfel de regim politic se încadrează la acele tipuri de regim politic ce trebuie evitate de către societate; ele nu gândesc, o dată cu ajungerea la putere, să facă bine societății: ele conduc conform unor ideologii proprii, discriminatorii pentru anumite clase socio-profesionale sau minorități etnice, religioase etc.
Președintele deține funcția cea mai înaltă a statului român, conform Constituției din anul 1991, revizuită în 2003.
Este funcția de reprezentare în relațiile internaționale, acolo unde România, prin unicul proiect de țară din perioada postdecembristă, a reușit să fie integrată în structurile euro-atlantice.
Trebuie înțeles că președintele României are datoria legală și morală de a-și reprezenta cetățenii în Europa și în lume cu o atitudine democratică în toate acțiunile sale.
De ce s-a ajuns aici?
Neîncrederea într-un sistem politic cu alianțe de genul „monstruoasei coaliții” de la 1866, ca să facem apel la istorie. Alianțe între două sau mai multe partide care altădată se contrau, cel puțin prin violență verbală, de câte ori aveau oportunitatea.
Ce să creadă societatea?
Că astfel de alianțe sunt pentru binele poporului sau pentru binele propriu, cel al politicienilor? Și de aici, votul de blam pe care l-au primit politicienii „vechi” în ale meseriei. O a doua cauză identificată ar fi non-educația, lipsa profundă de informație verosimilă, transmisă fără părtinire către societate, cu argumente, cu exemple, cu lecții de bune-practici. Vorbim despre educația atât din sânul familiei cât, mai ales, cea de la școală.
La precedentele alegeri prezidențiale din toamna anului trecut, anulate pe bună dreptate de Curtea Constituțională a României, practic în noaptea și dimineața zilei următoare, „Legionar” a fost cel mai căutat cuvânt de către români, conform unei indexări realizate de DEX online.
Până la ora 6,10, „legionar” înregistrase 2234 de afișări.
Conform postării de pe Facebook a DEX online, în topul căutărilor urmează cuvântul „suveranitate”, cu 1570 de căutări, „antisemitism”, cu 641 de afișări, și „mason” cu 522.
Românii au mai căutat în noaptea respectivă și semnificația cuvintelor, „diasporă”, „rusofil” și „pedologie”.
Mulți dintre cei ce au ales săptămâna trecută opțiunea extremismului, pentru că trebuie să înțelegem foarte clar, cei ce-și spun suveraniști uzitează de acest termen într-un mod vulgar, fără a avea habar despre ce vorbesc, și-au argumentat poziția, grosier, exclusiv prin sictirul la adresa partidelor tradiționale asezonat cu o supradoză de ură strânsă în timp.
Acum, soluția, cu toate aceste frustrări, unele poate întemeiate, poate fi de orice natură cu condiția de a nu da foc la țară…
Pentru că, opțiunea de a alege un președinte ce era poreclit în tinerețe „balamuc”, poate crea pe termen lung un drum impracticabil.
Și încă un amănunt, tot din istorie extremismul s-a manifestat fie pe termen lung, fie mai scurt dar finalizat cu violență sau conflagrații.
