Cum era de așteptat, pentru oricare dintre cele două combatante din finala barajului, Oțelul Galați și Dacia Unirea Brăila, eșecul aduce un inevitabil tobogan pe care munca de un an de zile s-a dus naibii.
Brăila are echipă în Liga a doua, chiar dacă și acolo problemele persistă și sunt chiar consistente.
La Galați, se aruncă în stânga și-n dreapta cu comunicate. Fiecare, cum a mai visat ceva noaptea trecută, pune pe hârtie în zori și-l aruncă pe rețelele de socializare.
Președintele Moisescu și-a înaintat demisia, Iulian Apostol a lansat și el o epistolă lacrimogenă dar n-a afirmat tranșant ce va face, managerul Cristi Munteanu stă încă închis în bârlog iar antrenorul Petre Grigoraș este cu mandatul la final.
Mai mult decât atât, mai bine de jumătate dintre jucătorii echipei sunt și ei la final de înțelegeri contractuale sau la final de împrumuturi.
Pe de altă parte, suporterii vor sânge. C-așa-i la Galați. Se aruncă cu vorbe de ocară, insultele au fost ridicate la rang de virtute, motivațiile acestora fiind, multe dintre ele, aiuristice.
Fotbalul rămâne un sport în care avem și învingători și învinși. Ceea ce nu înțeleg mulți, și la minți așa încinse e chiar complicat, acest colectiv a fost când plătit, dar mai mult neplătit, să joace fotbal. Să facă performanță. Nu s-a reușit. Vor fi evident schimbări de echipă la nivelul conducerii, vor fi înlocuiți unii jucători ce nu au dat randament dar jignirile, unele de joasă speță, trebuie să înceteze. Nu contestă nimeni deziluzia cauzată de acest eșec, nimănui nu-i convine situația, s-au făcut eforturi mari dar asta nu dă dreptul nimănui să se poarte de parcă ar fi ieșit alaltăieri din grotă.
S-a terminat un ciclu cu un eșec, și ne place ori nu, când Brăila te bate în trei din cele patru meciuri oficiale într-un an – ca să nu mai punem la socoteală și „amicalele” , scoți pălăria și te reapuci mai temeinic de treabă.
