Astăzi o să vă prezentăm o situație pe cât de reală, pe-atât de absurdă, ce a generat haos peste zona electorală în ultimele trei decenii și jumătate.
Subiectul îl reprezintă aruncarea pe piață, cu nemiluita am spune, a unor așa zise sondaje de opinie comandate de diverse formațiuni politice sau chiar societăți media.
De la început vă spunem că este aproape imposibil ca o analiză sociologică desfășurată de o casă cu oarece pretenții să prezinte rezultate conforme cu realitatea generată de răspunsurile respondenților.
De ce?
Din mai multe motive.
În primul rând, rezultatul final va fi evident dat publicității de cel ce a comandat sondajul respectiv, în funcție de interesele proprii, fie de imagine, fie de moment, fie pentru a-și crea direcția pentru o perioadă ulterioară ori chiar pentru a-și „adormi” adversarii.
Pe parcursul întregului an ne-am amuzat teribil cu sondajele emise în spațiul public, cu preponderență cele din ultimele două-trei luni.
Este bine de știut că fiecare casă de sondare, cu pretenție de institut își trăiește decența financiară mai ales în anii electorali, asta ca să ne referim exclusiv la sondajele cu conotații politice sau administrative.
Sunt diferențe imense în datele expuse publicului de diverse case de sondarea opiniei publice.
Oare de ce?
Dacă ne referim la primele alegeri ce vor fi să vină peste doar o săptămână (24 noiembrie- turul I la prezidențiale) vom constata că numai în ultimele două luni au fost date publicității numai puțin de șase sondaje, comandate de formațiuni politice diferite, și în urma cărora rezultatele sunt foarte diferite.
Poate cineva gândește că aceste rezultate distincte pot fi generate și de aparițiile candidaților în public sau pe canale media (mai ales), de prestațiile prezidențiabililor, însă frecvența acestora nu permite fizic desfășurarea sondajelor în cascadă.
Miza este foarte mare, probabil de aceea au și apărut pe piață atât de multe sondaje de opinie, mai ales pentru faptul că avem ultimele două luni de alegeri, foarte grele, foarte încărcate din punct de vedere electoral.
Tehnic, se poate spune și că multitudinea de sondaje cu date diferite, poate avea la bază modalitatea dar și durata de culegere a datelor, pentru că una este să culegi datele în câteva zile și alta este să derulezi o cercetare într-o săptămână și ceva, când și opiniile se schimbă pentru că totul e foarte volatil, mai ales în această perioadă când regăsim multe patimi politice.
Partidele care comandă astfel de sondaje au interes să folosească datele pentru a-și modela mesajele în funcție de aceste rezultate.
Practic aceste sondaje mai mult derutează electoratul, tocmai pentru că sunt rezultate atât de diferite și poate că tocmai acesta este motivul pentru care avem un procent atât de mare de indeciși, aproximativ 30%.
Dacă mai adăugăm încă 40-50% care de regulă nu se prezintă la vot la acest tip de alegeri (mai ales la cele parlamentare) putem realiza ușor că aceste sondaje nu reprezintă decât o față falsă.
La toate alegeri parlamentare din ultimele trei decenii și jumătate am avut situații în care ori un partid a obținut un scor superior celor date anterior de orice casă de sondare (PNL și AUR acum patru ani), ori prăbușiri inexplicabile, de asemenea contradictorii cu sondajele efectuate, cum e cazul PMP și Pro România, în 2020.
