S-or adunat toți socialiștii acum ceva vreme la o găseală dată de turnătorul IMM-urilor, Marian Filimon.
Toată șefimea locală a PSD, cu primar, președinte CJ, dar și parlamentari, europarlamentar, miniștri, supervizați de șefuțul cel mare, Ciolacu’ Buzăului. Ședințuiri, una peste alta. Ba pe la Grădina Botanică, ba pe la Prefectură, pe unde s-a putut…
S-au spus multe, foarte puține însă interesante. O vânzoleală în toată regula, toți fiind preocupați a fi văzuți, a da bine, a puncta prin prezență în fața lui Harry Potter, poate…
Creaturi triste, majoritatea obediente, mai mereu cu frica-n sân să nu comită vreo gafă dureroasă.
De regulă, când ai așa atitudine, fix atunci intri cu sau fără de voie într-o ambuscadă, fie ea lingvistică, de bune maniere ori de cultură generală.
La una dintre ședințe însă, se produce flagrantul.
Marcel Ciolacu e reținut de o altă întâlnire iar ședința începe fără el. Și dăi și ședințuiește până la un moment „delta” când își face apariția și liderul PSD.
Ca un arc supus compresării bună bucată de vreme, madame vice de la CJ, Elena Grosu, se ridică de mai mai să-și trântească scaunul și pune de aplauze prelungi, pe cât de zgomotoase pe-atât de aiuritoare. De voie sau nu, toată asistența se ridică în picioare și intrăm într-o zonă cumva uitată, de pe la CC al PCR.
Ce a urmat e complicat de descris însă imaginea de ansamblu face toți banii.
Nica, negru, iritat la maxim de gestul grosier al madamei…. Grosu.
Pucky dădea ochii peste cap de parcă fusese chemat să facă cunoștință cu prima idilă din viața lui. Costică, era tot un zâmbet, un zâmbet de șef al madamei Grosu… chiar dacă se vedea lesne că-l cam strângea cureaua de pe burtieră!
Ciolacu. Fața lui era dintr-aia din ciclul: „Nu dați banii pe prostii, faceți poze la copii!”
Evident, vizibil jenat de situație, dădea agale din cap cât să deguste penibilul absolut. Zâmbea nervos dar evident, nu era zâmbetul lui.
Trece momentul dar apăsarea situației penibile rămâne. Nu cunoaștem care-ar putea fi starea frigiderului personal al madamei Grosu, dar privirile ucigătoare venite dinspre toate direcțiile a transformat-o practic într-o buburuză molcomă ce-și duce apăsarea situației după o beție cu prietenii.
Parcă nici adversarilor, ca să nu folosesc termenul neaoș „dușman”, nu le-aș dori așa ocară luată de madame de la proprii colegi…
