Ce ne mai place gălăgia! Ne intră la măduvă! Facem gălăgie că intră unul în față la păstârnac, ne arătăm gălăgioși că nu ne cresc lefurile când vrem noi, ne exprimăm gălăgios chiar și pe rețelele de socializare când unul sau altul au o altă părere, ne gălăgiuim între noi- soț cu soață, părinte cu copil, frate cu soră, vecini, neamuri, fie ele bune ori proaste.
Gălăgie.
Peste an. capătă diverse forme. Câțelul de la etajul trei latră cu sughițuri, vecina de la 1 a deschis ușa și duhnește a varză pe toată scara, copilul ăluia de la parter a bușit ușa de la casa scării, ăsta de vis a vis a venit frăguță la miezul nopții și a confundat apartamentul și alte alea…de la bloc.
Gălăgie.
La final de an, e maximă. Îi bubuim. Niciodată nu va o suficiență că autoritățile, în mod organizat, fără riscuri, ne oferă artificiile in noaptea de Anul Nou.
Niciodată. E musai să bubuim si noi. Să ne facem simțită prezența în societate. Să știe publicul larg că suntem dotați cu tot soiul de mizerii dintr-astea acustice.
Să-nnebunim cățeii, să terorizăm pisicile, să zburătăcim ce-a mai rămas prin copaci, să mai producem seniorilor un preinfarct-două, sa trezim instant bebelușii când avem chef, și tot așa. Chestii din astea frugale, ejaculate dintr-un creier cu deficit de neuroni.
Acum ar mai fi o poveste. De ce toată această gălăgie pe final de an? Două motive. Una centrală și alta locală. Lipsa unei legislații care să interzică bubuiala asta excesivă iar pe plan local neimplicarea spre deloc a Poliției Locale (se vede treaba că n-au șef și e sat fără câini acolo!) la cei ce comercializează la negru, la vedere, fără vreun minim stres bombele astea auditive.
Gălăgie.
Prin cartiere a fost jale. Toată lumea a bubuit după bunul plac de parcă nu se mai epuizară stocul de fitiloase.
Nici n-apucai să spui un „La mulți ani!” mai gingaș că-ți erau zburați creierii de bubuială.
Dar cum spuneam, gălăgie. Cu voie de la autorități, polițiști ce nu-si fac job-ul, legiuitori și alte categorii dintr-astea iubitoare de oameni cumva normali la cap.
Gălăgie.
