Cu numai câteva zile în urmă, firma I.V. Future SRL , cea care şi-a adjudecat licitaţia pentru noul concept de identitate vizuală a orașului prin încasarea a 38.000 lei (fără TVA) de la municipalitate, a făcut public noul logo al oraşului. Discrepanţa dintre „de la ce s-a pornit” şi „unde s-a ajuns” este grăitoare. Autorii acest concept şi-au propus ca acesta să cuprindă simboluri stilizate, elemente arhitecturale, doi peşti, crucea Sfântului Andrei, o elice navală, precum şi imaginea unui vapor pe Dunăre considerate a fi emblematice pentru oraş. Nu ma pricep prea bine la grafică, dar privindu-l, desenul îmi pare mai curând un puzzle greu de ghicit, o aglomerare de pătrate, linii drepte şi curbe în culori variate puse parcă de-a valma ca să fie. Cum ar putea un astfel de x şi 0 în varianta modernă să impresioneze, nu mi-e foarte clar. Avem de-a face cu o multitudine de elemente îndesate într-un dreptunghi împărţit la rândul său în mai multe pătrăţele viu colorate dintre care se iţeste un vapor, singurul element de altfel pe care tot românul priceput sau nepriceput, cu sau fără carte l-ar percepe dintr-o clipită.
Odată cu desenul mai sus amintit, au fost lansate şi regulile de folosire a elementelor de identitate vizuală cuprinse într-un manual din care aflam că: „Municipiul Galaţi are un motiv întemeiat pentru a-şi îmbunătăţi imaginea atât pe plan regional, naţional, cât şi internaţional; un potenţial enorm de dezvoltat pentru întărirea poziţiei; resursele şi suportul necesare pentru implicarea într-un management de branding. Însă trebuie să devină o viziune comună a tuturor actorilor regionali, care numai implicaţi solidar pot da viaţă unei identităţi puternice a municipiului Galaţi”.
E adevărat… motive să îmbunătăţim imaginea oraşului sunt destule. Dar logo-ul nou, ca scos din cutie, nu-i schimbă cu nimic faţa reală, asa cum e ea în prezent: gri, tristă şi ponosită. Industria veche a fost pusă pe chituci, ne-am luat adio de la apă caldă şi căldură; facem slalom zilnic printre haitele de câini vagabonzi agresivi care se plimbă-n voie pe străzi; potenţialii investititori ne ocolesc, rata şomajului creşte precum pâinea-n covată. În concluzie, nu putem arunca tot gunoiul sub preşul colorat, stilizat, ultra, extra, megamodern şi să ne prefacem că nu miroase. Adevăru-i unul singur: ne-am cam pierdut identitatea. Pe-afară-i vopsit gardul si-năuntru-i leopardul. Din aşa hău, nici mama logo-ului nu ne mai scoate!
