A trecut o săptămână de când primarul Ionuț Pucheanu i-a dat cu capul de pereți pe șefii Calorgal și Gospodărire Urbană. Spunea edilul șef că nu poate să înțeleagă „cum niște oameni întregi la cap, în care aveam încredere, prieteni apropiați, au reușit să se contamineze, parcă își spală unii altora creierii”. Mai declara primarul Pucheanu că „am ținut în brațe pe extraordinar de mulți, am încercat cu vorba bună, am urlat și cu tăieri de salarii, nu se mai poate, se pare că despărțirea este ultima șansă pentru unii”.
Noi, contribuabilii, mai naivi din fire, ne-am gândit că o să rostogolească niște capete prin piața publică. Ne-am luat o pungă de semințe și o bere la pet și am așteptat. Doar că țestele despre care primarul spunea că s-au împuțit ca peștele au rămas la locul și cu salariile lor.
Ok, căpățânile nu au plecat de bună voie, poate era nevoie de un mic ajutor de la sabia edilitară. Nici asta nu s-a întâmplat, în plus berea și semințele s-au terminat, așa că am căzut pe gânduri. Uite așa ne-au trecut prin cap, ca glonțul, trei variante. Prima ar fi că băieții care au fost instalați prin fotoliile de director de la Calorgal și GU au șoricul gros, pentru salariul cu multe zerouri merită să-i dea cu flit primarului prieten. A doua variantă: primarul Ionuț Pucheanu joacă bambilici în public ca să mai apuce băieții lui să „palmeze” niște salarii. Iar a treia variantă îl are în obiectiv tot pe Pucheanu: poate primarul este atât de slab încât îl iau toți la mișto, inclusiv subordonații.
Oricum, în toată caterinca edilitară, își rup dinții doar contribuabilii. Asta în timp ce prin birourile cu aer condiționat leafa merge, iar pe teren iarba crește. De aia ne vine și nouă să-l parafrazăm pe Pucheanu: „se pare că despărțirea este ultima șansă pentru unii, chiar și pentru primar!” Părerea mea.
