Basarabia a fost prima provincie care a cerut unirea cu Ţara-mamă. Astăzi se împlinesc 106 ani de la marele eveniment istoric. Este data la care, în 1918, Basarabia redevenea, pentru un timp, pământ românesc.
Basarabia a fost cedată de România în 1812, ca urmare a tratatului de la București, moment în care Imperiul Otoman a transferat controlul asupra jumătății răsăritene a Moldovei către Imperiul Rus. Teritoriul a rămas parte a României până în iunie 1940, când a fost pierdut, pentru a-l recâştiga în vara anului următor, prin luptă. În 1944, Basarabia a fost pierdută definitiv de România, după ocuparea ei de către Armata Roșie, ceea ce a dus la retragerea forțelor românești.
Pe 27 martie 1918, însă, cu un vot istoric (86 pentru, 3 împotrivă, și 36 de abțineri), Sfatul Țării nu doar că a pus capăt izolării Basarabiei, dar a și semnat eliminarea granițelor dintre frați, declaraţia Sfatului Ţării menţionând că: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna SE UNEŞTE CU MAMA SA, ROMÂNIA.” Imediat după ce s-a declarat Unirea, figurile marcante ale acestui episod istoric s-au îndreptat către Catedrala din Chișinău, pentru a participa la ceremonia religioasă, care a fost condusă de arhimandritul Gurie și s-a desfășurat în limba română, un fapt remarcat de istorici ca fiind al doilea de acest gen de la revoluția din Rusia.
Ulterior, în cursul verii anului 1940, Uniunea Sovietică a anexat forțat Basarabia, împreună cu Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Frații de peste Prut au fost astfel separați printr-o frontieră nu doar teritorială, ci și istorică, marcându-se începutul unei perioade de încercări și tribulații pentru populația din acele regiuni și lăsând urme adânci în memoria colectivă.
