La 2 februarie 1948, s-a stins din viață Smaranda Brăescu, personalitate de referință a aviației românești și mondiale, pionier al parașutismului și una dintre figurile emblematice ale aviației feminine din perioada interbelică.
Născută la 21 mai 1897, în satul Hănțești, comuna Buciumeni, județul Galați, (în perioada interbelică, satul făcea parte din fostul județ Tecuci), Smaranda Brăescu a intrat în istoria aviației prin stabilirea, în anul 1932, a recordului mondial absolut la parașutism, după un salt executat de la aproximativ 7.200 m, performanță omologată de Federația Aeronautică Internațională.
Recordul său a depășit la acel moment toate performanțele similare, indiferent de gen, confirmând statutul său de sportiv de elită pe plan internațional.
Pe lângă activitatea competițională, Smaranda Brăescu a obținut licența de pilot civil și s-a implicat activ în promovarea aviației în România, participând la mitinguri aeronautice, demonstrații și inițiative de popularizare a zborului.
Pionier al aviației, campioană, patriot și luptătoare pentru libertate, Smaranda Brăescu a plătit scump pentru verticalitatea sa.
În contextul instaurării regimului comunist, a fost supusă represiunii politice, trăind ultimii ani în condiții de clandestinitate.
A murit la vârsta de 50 de ani, fiind înmormântată inițial în mod discret, fără recunoașterea publică a meritelor sale.
Smaranda Brăescu a trăit exemplar în conformitate cu crezul său, pentru care merită perena neuitare, perpetuarea în memoria colectivă a modelului ei de viață
Recuperarea memoriei și reevaluarea contribuției Smarandei Brăescu în istoria aviației s-au realizat progresiv, aceasta fiind astăzi recunoscută ca un reper major al patrimoniului aeronautic românesc și internațional.
„…De deasupra vulturilor si-a nourilor, azvârlindu-se în abis ca un bolovan prins de un pumn de mătase (care-și poate scoate aripi tainice, dar poate rămâne și inert ca o mănușă suflecată), – domnișoara Brăescu s-a uitat țintă în ochii scobiți ai morții, i-a înfruntat privirea goală și a biruit-o cu curaj. În timpul lansării, în sufletul acesta delicat s-a concentrat voința uriașă a omenirii de a înfrânge poruncile din adâncuri. Lumina minții, în clipa aceea, a învins întunericul morții. E o fală a României, a Europei, a Universului? Sau a omului dezrobit din cătușa forțelor elementare?” (M. Sevastos, „Frica de moarte”, ziarul Adevărul anul 44 – No. 14652, 8 octombrie 1931).
”…Să sări…când nu ești decât o copilă…Când viața-ți stă înainte, bună sau rea, frumoasă sau hâdă, îmbelșugată sau mizeră…Când nimeni nu te obligă să-ți joci zilele, la capătul unor frânghii subțiri ca niște sfori…” (Ion Dragomir „Un prânz copios urmat de un salt in gol”, ziarul Universul, anul 52, nr. 298 din 29 oct.1935)
Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci, muzeograf Daniela Alecsă.
