Se dau ceva parale și de aceste sărbători pascale. Poate prea puțin, cu siguranță insuficient, însă directorii economici ai societăților, fie ele de stat, private sau aflate sub autoritatea administrației publice locale își cunosc cel mai bine indicatorii economici și știu cât le poate da mâna să le ofere angajaților o primă.
Majoritatea se învârt în jurul a 200-300 de lei, asta indiferent de cât scrie în contractele de muncă negociate de sindicate cu administrațiile.
La Piață și Calorgal, câte 200 de lei de angajat. 300 de lei vor primi cei de la Gospodărire Urbană, Poșta Română, CFR și Transurb, iar cu 50 de lei mai mult vor încasa salariații Zonei Libere.
Apă Canal, ceva mai darnică, probabil s-au făcut calcule în funcție de cât se va încasa luna aceasta din apa meteorică (300 lei net plus 200 lei impozabili.)
La Damen, 25% din salariul fiecărui angajat, la Liberty, „demisec superior”, sub 300 lei iar la cele două companii de stat AFDJ și APDM, situații diametral opuse.
La AFDJ, „tortul” este consistent vreo 500 de lei, plus alți 300, plus tot atât pentru fiecare copil. Adică, cum ar veni, are balta pește.
Dincolo, la APDM, bate un vânt circular de stepă și în societate și pe cardurile angajaților. Atât s-a putut…!
La Primăria Galati și Consiliul Județean, la fel dar nu din cauza lipsei de lichidităti ci pe motiv de Camera de Conturi, aceștia neagreind astfel de prime. Niște păcătoși…, am putea spune! Adică la ei se poate, la cei ce-i controlează la finanțe, nu mere! Aiuristic!
Acum, că tot sunt două mari sărbători religioase în fiecare an, cred că n-ar fi rău ca la nivel bugetar să se legifereze cumva un anumit prag de bonificații „spirituale” unde, de exemplu fiecare angajat să primească un procent de 50% pentru fiecare astfel de sărbătoare, astfel s-ar rezolva și problema mult discutatului salariu cu număr ghinionist.
Nu de alta dar, transparenta ar fi la locul ei, nu s-ar mai negocia ca la turci imediat după 1990, pur balcanic și iritant de românesc.
