Locul unde nu s-a întâmplat nimic!

Distribuie articolul

Colegiul Național “Alexandru Ioan Cuza” e locul unde, deocamdată, nu s-a întâmplat nimic! Deși acolo a murit un om în timpul serviciului. Deși sunt mai multe anchete în derulare și s-a cerut, printre dinți și mai pe la colțuri, demisia directorului. După tragedie, lucrurile s-au așezat pe făgașul normal, sau aproape normal, în care toată lumea acuză pe dedesubt, comentează, își dă cu părerea, propune soluții dar nu face nimic concret. Din păcate, mobbingul, în România, nu e sancționat de nicio instanță de judecată. Iar apelul la conștiința fiecăruia e un demers inutil, care stârnește și râsul…

Până la soluționarea anchetelor, nu ar fi rău dacă cei de la Inspectorat și Minister ar privi mai cu atenție la munca celor care pregătesc probele în această perioadă din an. Sunt organizate la grămadă, cu personal puțin, una după alta, testări de bilingv franceză, bilingv engleză, evaluari naționale pentru clasele II, IV, VI, VIII, bacalaureat. Se muncește zi-lumină! De multe ori, un singur om trebuie să monteze calculatoare și camere de luat vederi în 20 de clase din școală. Apoi urmează statistici, dări de seamă, completări de note în sistem, pe aparatură proastă, cu programe care se blochează. E vorba de stres, nervi, oboseală și o imensă responsabilitate, pe care dacă nu știi să le gestionezi, te atacă.

Nu ar fi rău nici dacă, în urma acestei tragedii, directorii și-ar mai revizui un pic comportamentul. Ar înțelege că nu s-au născut într-un scaun și nici să dea ordine. Ar pricepe că toți sunt colegi în școală, și că o “atitudine ireverențioasă” e permisă, după 24 de ore de muncă de unul singur. Ar fi interesant și dacă s-ar înfiripa un pic de solidaritate în sistem. Dacă mobbingul, vizibil cu ochiul liber și de către colegi, ar fi sancționat. Dacă ce i se întâmplă colegului ar deveni la fel de dureros ca ceea ce ni se întâmplă nouă…

Cineva a propus ca 26 iunie, ziua în care a avut loc tragedia, să devină Ziua Anti-abuzurilor din învățământ. Nu e suficient! Trebuie făcute presiuni ca sistemul să fie degajat de sarcini absurde, examenele să fie mai aerisite, măcar din punctul de vedere al organizării, birocrația mai puțină, directorii mai umani și colegii cu adevărat colegi. Și poate atunci CNAIC va deveni locul în care s-a întâmplat, cu adevărat, ceva!

Distribuie articolul

You May Also Like