Astăzi, marcăm 159 de ani de la promulgarea Legii Instrucțiunii de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, un moment istoric ce a remodelat sistemul educațional românesc. Prin organizarea unitară a sistemului de învățământ, s-a conturat pentru prima dată durata și structura studiilor. Totodată, această decizie a introdus obligativitatea și gratuitatea învățământului primar pentru ambele sexe, reprezentând un pas semnificativ în progresul educațional al vremii.
Încă din 1859, Cuza susținea o educație pentru toate clasele sociale, evidențiind esențialul unui învățământ extins și bine gestionat, afirmând: ”Administratori, finanţiari, agricultori, industriali, comercianţi, eată oamenii de care avem mai smintită trebuinţă.” Proiectul de lege „asupra organizării instrucției publice din România” a fost votat inițial pe 16/28 martie. Cu toate acestea, după multiple amânări și parcurgerea Consiliului de Stat, Legea Instrucției Publice a fost promulgată de Alexandru Ioan Cuza abia la 5/17 decembrie 1864.
În contextul acestei viziuni, la Galați, în toamna anului 1864, prin Ordinul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice nr. 52896/1864, alături de Mihail Kogălniceanu, a fost fondată o instituție pentru educația gălățeană, cunoscută acum sub numele de Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”. Fondată inițial sub denumirea de Școala Comercială „Alexandru Ioan I”, această instituție a fost prima unitate școlară cu profil economic din România, punând bazele unui învățământ adaptat nevoilor practice ale societății românești din acea perioadă.
