Am citit cu interes editorialul și sunt de acord cu diagnosticul, dar nu și cu verdictul.
Portul Galați nu e o oportunitate ratată. E o oportunitate pe care o tot amânăm, de prea mulți ani. Diferența contează, pentru că o oportunitate amânată se mai poate recupera.
Avem un avantaj pe care alții îl visează. Galațiul este singurul port românesc de pe Dunăre care poate opera atât nave fluviale, cât și maritime. Suntem la granița cu Moldova și Ucraina, pe coridorul Rin–Dunăre, cu cale ferată cu ecartament larg.
Când porturile ucrainene au fost blocate de război, s-a demonstrat că se poate acționa rapid: în 2022 au fost reabilitați patru kilometri de cale ferată cu ecartament larg, de la vama Giurgiulești până în Portul Docuri, iar trenurile cu cereale au putut intra direct în port.
Problema e ritmul, nu potențialul. Pentru dana Ro-Ro din Bazinul Nou, Primăria a emis certificatul de urbanism în 2016, iar contractul de finanțare s-a semnat abia în 2020.
Platforma Multimodală, proiectul care ar transforma Galațiul în hub de containere, a trecut prin șase licitații ratate în primii șase ani. După ce lucrările au pornit, execuția cheului era la 31% la finalul lui iulie 2024, la un an de la începere. Iar cât timp cheul nu e gata, drumurile și calea ferată deja construite nu sunt folosite la capacitatea pentru care au fost gândite.
Pentru un antreprenor, timpul înseamnă bani. Pentru un oraș, timpul înseamnă investitori care aleg altă destinație. Și concurența nu ne așteaptă. În februarie 2026, acționarii Portului Constanța au aprobat preluarea Portului Internațional Liber Giurgiulești, aflat la câțiva kilometri de noi.
E o veste bună pentru România. Dar e și un semnal: dacă Galațiul nu devine rapid un nod logistic funcțional, fluxurile de marfă din regiune vor trece pe lângă noi, nu prin noi. De ce business-ul local nu simte portul? Pentru că portul de azi lucrează în principal pentru marii operatori: siderurgie, cereale, mărfuri vrac.
Un IMM gălățean care vrea să exporte câțiva paleți sau un container nu are unde să bată la ușă. Marfa în tranzit trece prin oraș, dar valoarea adăugată se face în altă parte. Gălățenii văd cozile de camioane, nu și beneficiile. Promisiuni fără termene.
Unele investiții anunțate cu mare fast au rămas la stadiu de promisiune. Fabrica de baterii de 1,4 miliarde de euro din Zona Liberă, anunțată în 2023, a ajuns ulterior sub semnul întrebării, după ce același investitor și-a anunțat planuri în Bulgaria. Nici fabrica de ulei nu stă mai bine. Contractul de concesiune a fost semnat în februarie 2023, iar finalizarea era promisă pentru anul următor.
Astăzi, în 2026, fabrica încă nu este gata și nimeni nu poate spune când, sau dacă, va fi terminată. Comunicarea lipsește. Pentru noi, antreprenorii locali, comunicarea cu managementul Zonei Libere este deficitară. Nu avem date concrete despre ce se întâmplă cu investițiile anunțate, ce termene sunt asumate și ce oportunități reale există pentru firmele din oraș.
Un investitor care vrea să vină la Galați, sau o firmă locală care vrea să devină furnizor, are nevoie de informații clare, nu de comunicate festive la semnarea contractelor. Un oraș nu se poate baza pe anunțuri. Are nevoie de proiecte terminate și de o administrație care comunică. Ce ar trebui făcut: Termene publice și raportare lunară. Fiecare proiect din port și din Zona Liberă ar trebui să aibă un calendar afișat public, cu stadiul real al lucrărilor. Ce se măsoară public, se face.
Un ghișeu unic pentru firmele mici. Un singur punct de contact, la port sau la Zona Liberă, unde un IMM află în câteva zile cât costă, ce documente trebuie și cine îi poate opera marfa. Servicii de grupaj. Încărcături parțiale și containere comune pentru firmele care nu umplu singure o navă sau un tren. Așa portul devine util și pentru afacerile mici.
Furnizori locali pentru marii operatori. Un program prin care firmele gălățene de service, transport, catering, IT sau mentenanță să devină furnizori pentru operatorii portuari și investitorii din Zona Liberă. Parteneriat cu Giurgiulești, nu competiție.
Acum că ambele porturi sunt sub control românesc, Galațiul trebuie să-și negocieze rolul în acest coridor: depozitare, procesare și distribuție. Nu doar tranzit. Formare profesională. Școlile și universitatea din Galați pot pregăti exact specialiștii de care portul și logistica vor avea nevoie: operatori, dispeceri, specialiști vamali. Concluzie.
Portul Galați nu are nevoie de alte anunțuri. Are nevoie de lucrări terminate la timp, de transparență și de o ușă deschisă pentru afacerile mici.
Noi, antreprenorii locali, suntem pregătiți să folosim portul. Întrebarea este dacă portul va fi pregătit pentru noi, înainte ca marfa și investitorii să-și găsească alt drum.
