,, Hereditas nihil aliud est, quam succesio in universum jus, quod defunctus habuerit” – ,,Moștenirea nu este altceva decât dreptul de a succede în toate drepturile defunctului”- la care adăugăm noi, implicit datoriile acestuia.
„Astfel, dacă la data decesului autorului sau lui ,,de cuius” (defunct) în patrimoniul acestuia nu existau doar bunuri ci și datorii, atunci, moștenitorii acceptanți vor fi obligați să preia cota aferentă din acestea.
De aici se naște firesc întrebarea, cum procedăm dacă o persoană apropiată nouă, a decedat?
În primul rând trebuie să fim atenți la două chestiuni: ultimul său domiciliu și gradul nostru de rudenie cu defunctul.
Cât privește prima chestiune, prin Legea nr. 301/2024, care a intrat în vigoare la data de 6 decembrie 2024, modificând Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, s-a extins competența teritorială, în sensul că este competent să soluționeze succesiunile, notarul public din circumscripția tribunalului (și nu judecătoriei, cum era menționat în reglementarea anterioară) unde defunctul a avut ultimul domiciliu.
Pe de altă parte însă, faptul că suntem rude cu defunctul nu echivalează cu o intrare efectivă în drepturile sale. Din perspectiva exemplului clasic și comun, dacă de cuius a fost căsătorit și a avut copii, în virtutea orânduirii claselor de moștenitori, chiar dacă noi avem calitatea de frate/soră a acestuia, și avem vocație succesorală, cei ce vor culege întreaga masă succesorală vor fi cei dintâi. Dreptul nostru efectiv de a culege moștenirea lăsată de acesta, ia naștere doar dacă nu există descendenți (copii), bineînțeles, în concurs cu părinții defunctului (dacă aceștia trăiesc la data deschiderii succesiunii).
Frecvent, majoritatea oamenilor confundă termenul de opțiune succesorală ( care este de 1 an de zile de la data decesului) cu termenul de dezbatere a succesiuni (din perspectivă fiscală) care este de 2 ani de zile de la data decesului. Conform Codului fiscal, dacă se depășesc acești 2 ani, se va percepe impozit (colectat de către notari și virat către instituția fiscală) de 1% calculat la valoarea masei succesorale (atenție, indiferent de numărul anilor care au trecut de la data decesului, peste acest prag de 2 ani, impozitul este tot de 1% și nu 1% pentru fiecare an depășit).
După depunerea actelor la notarul competent și ca urmare a finalizării succesiunii, implicit obținerea certificatului de moștenitor, moștenitorii vor fi obligați să declare acest act, care este unul de proprietate și face dovada deplină a preluării activului și pasivului ce a aparținut defunctului.”, sunt considerațiile profesorului universitar de Drept și Științe Administrative, și totodată notar public, George Cristian Schin.
