Primim la Redacție:
„Astăzi am externat-o pe Mioara! Este înapoi în camera ei, înapoi în comunitatea noastră, în siguranță. După o luptă teribilă, o avem din nou printre noi, gata să se bucure de viață, atât cât îi permite destinul.
Dar postarea asta nu este doar despre ea, ci despre NOI și despre cum alegem să vedem lucrurile.
Știți cum e… Când se întâmplă un dezastru într-un spital, ne mobilizăm imediat. Ieșim în stradă, scriem petiții, ne vărsăm (pe bună dreptate) oful pe Facebook. Dar ce facem când lucrurile merg… bine? Ce facem când un spital din România se comportă exact ca unul din Vest? De obicei, tăcem și mergem mai departe.
Ei bine, eu astăzi refuz să tac. Vreau să fac o „petiție pozitivă” pentru Spitalul Județean Galați.
Vreau să semnez public condica de prezență a Omeniei. Am văzut acolo, la Chirurgie 1 și la ATI, o schimbare uriașă de mentalitate.
De la domnul doctor Beznea (un profesionist desăvârșit care, coincidență sau nu, a copilărit la noi, la Nicorești), până la asistente, infirmieri și chiar ceilalți pacienți din salon – toți au făcut un scut de grijă în jurul Mioarei.
S-a dus vremea „plicului” și a capului plecat. Ni s-a vorbit cu respect, ni s-a zâmbit din suflet, am fost tratați cu demnitate. Da, știu, clădirile poate mai au nevoie de renovări, sistemul mai are nevoie de fonduri, dar am văzut cu ochii mei că OMUL sfințește locul. Asta e adevărata reformă: empatia.
Așa că, haideți să distribuim și veștile bune! Să le arătăm și prietenilor noștri din străinătate (care s-au tot îngrijorat) că și în România se poate. Că avem oameni minunați la locul potrivit, care merită tot respectul nostru.
Mulțumim, @Spitalul Clinic Județean Galați. Oameni Buni, că ne-ați salvat-o pe Mioara! „
