Iară aterizează Durbacă în politica gălățeană…
Poate vă era dor!
Nu că am fi uitat elucubrațiile ultimului comunist\nomenclaturist de prin Galați, dar parcă să-l vedem din nou bătând câmpii cu ai săi umaniști, conservatori sau ce-or fi ei, e deja cam mult.
La cei 81 de ani pe care îi va împlini pe la mijlocul lunii mai, înconjurat de toate gospodinele, și ele la fel de venerabile, iată că nea’ Ginel… mai vrea o dată!
Ce mai vrea? Tot o chestie gen 1-2%, nu de alta dar acum avem două găști cumva umaniste, fostul său trâmbițaș de marmeladă, Picu Polonicu’, luându-și propria soartă în cantina de ajutor social, transformată de ceva timp în studio de înregistrări, fiind proptit de alt ocnaș de vază, unu’ Piedone.
Revenind la bunicul Durbi, nea Ginel pentru prieteni, trebuie spus că în perioada de democrație n-a prea ratat vreun partid, poate doar UDMR și astea de-s de vreo două legislaturi, USR, AUR, REPER. El de fapt își dă seama că din când în când, adică la fix patru ani îl cam năpădește plictisul… Și iară…aterizează!
Avea la un moment dat, prin 2010, vreo nouă partide prin care a mers cu colindul, majoritatea de stânga. Pe unele le reneagă, din prea multă falsitate, acestea fiind cele în care nu s-a lipit la șefie.
Desemnat aiuristic în 2022 „Cetățean de onoare al municipiului Galați”, cu mandate de deputat și senator, nea Ginel s-a pus de la începutul anului pe treabă la nemuritorea sa hrubă de lângă Agenția de Voiaj CFR.
Înconjurat de tănticile lui consacrate, la fel de puștoaice precum „El lider maximo”, și-a mai proptit un sediu.
Mult spus, sediu. Prin Țiglina 3, pe lângă fostul Complex „Siretul”, gard în gard cu numai puțin celebra bodegă „La doi măgari”, Nea Ginel și-a plantat la vreme de seară suratele ce îi cheamă pe cei mai puțin troscăiți, pe la ei, pe la partid.
„Da poftiți, intrați, vă rugăm”, se adresează ele fie celor ce mai joacă o tablă prin față ori celor ce au uitat numărul paharelor.
Politică, marcă înregistrată Eugen Durbacă.
De reținut că până la alegerile anterioare de acum patru ani, baraca respectivă, cam 3x3m, a aparținut altei vuvuzele din politica locală, dar de o vârstă total diferită.
Georgică de la peneleu, pe când era „domn sanatoriu”, își făcuse acolo Cabinet senatorial. Că n-a trecut pe-acolo decât de vro două ori în patru ani, aia e altă poveste, dar cred că tot anduranța de la cei „Doi măgari”, ar fi cauza. Bașca un acordeon, ceva sunete de la păcănele și bonus, suduielile bețivilor băștinași.
Dar acum, a venit nea Ginel, cu tănticile, ce vă îmbie la o șezătoare politică „ca la 81 de ani”!
Despre ce vorbim…?
