Din ce în ce mai des apar indicii despre felul nostru de a fi, ca națiune. La prima fentă ivită, suntem în patru labe cu entorsă la genunchi. Așa de rapid ne place să ne încredem uneori chiar în informații mizerabile apărute evident cu un scop, după care, tot caracteristic nouă, alintarea, starea emoțională dusă la extrem sau chiar plângerea de sine.
Pe la început de pandemie au dat buluc de-au golit rafturile mall-urilor. Tone de făină pentru pita de casă, chintale de drojdie pentru aceiași chestie. Sute, poate mii de paleți cu hârtie igienică, de parcă urma să vină anumite vremuri. Ulei, zahăr, orez și paste făinoase plus ceva conserve. I-am făcut pe ăia cu rețelele de market-uri, oameni. S-au frecat la mâini și la picioare o grămadă de vreme pe cauza prostimii umane. Habar n-am câtă pâine au făcut doamnele pe-acasă, nu știu nici câtă drojdie a mers direct la container, cert e că pierderile au fost masive. Și asta, evident pe motiv de plecare după fentă înainte de start, eventual. Acum avem o altă situație.
Conflict armat la graniță, refugiați, situație politico-militară incertă, inflație cât casa. Cum era de așteptat, doar ne e în starea firii, după ce ne-am pierdut primele două luni din an cu neliniști&angoase pe tema facturilor la gaz și energie electrică, s-a pornit ceea ce mulți nu ar fi crezut vreodată. Război în toată regula la o aruncătură de băț de granițele noastre.
Evident, instant au apărut speculațiile și nu mă refer la cele de la Bursă. Combustibilii au sărit de 8 lei\l și are tendință de creștere, alimentele au luat-o și ele razna, autoritățile locale pun noi biruri sau le majorează pe cele existente, și tot așa. Acum am găsit o altă pasiune, corect, după o nouă fentă ordinară. Tot poporul a sărit să-și facă pașaport. Serios? Da unde plecați, taică? Poate vă trebuie acest document pentru Rusia, Coreea De Nord, Kazahstan, Nepal sau Cuba. Și evident pentru SUA, Canada sau Australia.
Dar în rest, prin Europa să știți că puteți călători și cu documentul de bază. Se mai acceptă, câte-un card de credit, unul de transport în comun, unul de la o farmacie, altul de cumpărături și eventual de la o sală de lectură. Glumeam. Acum serios, unde vă luați bon de fugă? Teamă de război? S-a gătat cu adunătura de bombardieri? Masculii Alfa n-au habar de pușcoace? Nu mai stau steroizii cum trebuie? Ori ați făcut pană la trotinetă? Știm. Noi nu suntem ca ucrainenii. La primul zgomot așa, mai ciudat, venit din ceruri, deja suntem la Vama Borș, pe la Otopeni sau pe la Nădlac. C-așa ni-i neamul. Acesta mai nou. Cel mai de demult, ăla de-i spunea „al Șoimăreștilor” era altceva. Dar, fenta-i fentă. N-ai cu ce, n-ai cu cine…
