La Galați, una dintre comunitățile care încearcă să aducă oamenii împreună este VIRO HUB Galați, parte din rețeaua Future Romania. După proiecte dedicate copiilor și comunității, Future Romania pregătește noi inițiative, inclusiv o ediție de Crăciun a campaniei „Clopoțelul Prieteniei”, dedicată vârstnicilor.
În paralel, hub-ul din Galați se pregătește pentru lansare și își extinde echipa. Ați vorbit despre implicarea comunitară. Un subiect care merită mai multă atenție este situația vârstnicilor din satele Galațiului. Cât de gravă este această problemă?
Este o problemă despre care cred că trebuie să vorbim mult mai mult. În multe comunități rurale, există oameni în vârstă care trăiesc singuri, în timp ce copiii lor sunt plecați în alte orașe sau în străinătate. Pentru unii dintre ei, singurătatea devine aproape la fel de apăsătoare ca dificultățile materiale. Problema nu este doar dacă au sau nu o pensie.
Este dacă au pe cineva care să îi ajute atunci când au nevoie. Cine îi duce la medic? Cine le cumpără medicamentele? Cine îi ajută cu o factură, cu un document sau cu cumpărăturile? Și, poate cel mai important, cine îi întreabă dacă sunt bine? Ce soluții concrete ar putea exista?
Putem începe cu lucruri relativ simple. O evidență mai bună a persoanelor vârstnice care trăiesc singure, servicii de sprijin la domiciliu, rețele locale de voluntari și parteneriate între ONG-uri și autoritățile locale. Și cred că trebuie să regândim și rolul comunității.
Un voluntar care vizitează periodic un vârstnic, îl ajută să își cumpere medicamentele sau pur și simplu stă de vorbă cu el poate face o diferență enormă. Unul dintre proiectele care a avut un impact important în acest an a fost „Clopoțelul Prieteniei”. Ce urmează? Campania „Clopoțelul Prieteniei” ne-a arătat cât de multă solidaritate există atunci când oamenii sunt invitați să se implice concret.
Ediția dedicată copiilor a fost o experiență importantă pentru comunitatea din Galați și pentru întreaga țară. Ne-a arătat că există nevoi reale, dar și foarte mulți oameni dispuși să ajute. Acum se lucrează la „Clopoțelul Prieteniei – Ediția de Crăciun”, dedicată vârstnicilor. De Crăciun, nu este vorba doar despre un cadou.
Este și despre sentimentul că cineva s-a gândit la tine. Uneori, un gest simplu de solidaritate poate însemna enorm pentru un om care petrece sărbătorile singur. Ne dorim să transmitem un mesaj simplu: „Nu ești singur.” Deci „Clopoțelul Prieteniei” se transformă într-un model de implicare comunitară? Cred că poate deveni un exemplu despre cum putem transforma solidaritatea într-o acțiune concretă. Nu trebuie să avem întotdeauna proiecte foarte complicate.
Uneori trebuie doar să identificăm o nevoie, să găsim oamenii potriviți și să construim un mecanism simplu prin care cei care vor să ajute să poată face acest lucru. Cred că aceasta este una dintre lecțiile importante ale proiectului: oamenii vor să ajute atunci când li se oferă o modalitate clară și concretă de a o face.
La ce proiecte lucrați în această perioadă în hub-ul din Galați? În această perioadă pregătim lansarea oficială a VIRO HUB Galați, lucrăm la proiecte în zona de antreprenoriat și, în același timp, ne extindem echipa cu oameni care vor să se implice activ în comunitate. Ne dorim ca hub-ul să fie un spațiu în care oamenii să vină cu idei, să găsească parteneri și să transforme aceste idei în proiecte.
Nu vrem să fim doar o structură care organizează evenimente, ci o comunitate care construiește lucruri concrete. Dacă ați putea identifica trei probleme pe care Galațiul trebuie să le abordeze în următorii ani, care ar fi acestea? Aș începe cu plecarea tinerilor și lipsa unor oportunități suficiente pentru ei. Dacă ne dorim ca Galațiul să aibă un viitor, trebuie să ne gândim nu doar cum îi convingem pe tineri să rămână, ci și cum îi convingem pe cei plecați să ia în calcul întoarcerea.
Apoi aș vorbi despre legătura dintre educație și economia locală. Avem nevoie de o conexiune mai puternică între universități, companii și administrație. Tinerii trebuie să aibă acces la stagii, mentorat, proiecte și oportunități care să îi ajute să își construiască un parcurs profesional aici. Și, în al treilea rând, aș pune pe listă implicarea comunitară.
O societate în care oamenii se implică este o societate care poate găsi mai ușor soluții. De fapt, aceste trei lucruri sunt interconectate. Dacă avem oportunități, tinerii au motive să rămână. Dacă educația este conectată cu economia, apar mai multe oportunități. Iar dacă oamenii se implică, comunitatea devine mai puternică.
Ce mesaj aveți pentru gălățenii care vor să se implice, dar nu știu de unde să înceapă? Să înceapă cu ceea ce știu să facă. Nu trebuie să fii specialist în administrație pentru a contribui la o comunitate. Poți fi profesor, antreprenor, student, medic, inginer, jurist, specialist IT, economist sau pur și simplu un cetățean care observă o problemă și vrea să contribuie la rezolvarea ei. Cred că fiecare om are o formă prin care poate contribui.
Uneori este vorba despre timp, alteori despre experiență, idei, contacte sau pur și simplu disponibilitatea de a ajuta. Dacă ar fi să rezumați într-o singură idee ceea ce încercați să construiți prin toate aceste proiecte, care ar fi aceasta?
Cred că este vorba despre trecerea de la „cineva ar trebui să facă ceva” la „ce putem face noi împreună?” De la un copil care are nevoie de rechizite, la un vârstnic care are nevoie de un gest de solidaritate. De la un tânăr care se gândește să plece, la o comunitate care încearcă să îi ofere motive să rămână.
De la o problemă locală, la o soluție care poate fi aplicată și în alte comunități. Și cred că aici este, de fapt, rolul unei comunități: să nu aștepte întotdeauna ca altcineva să înceapă.
