Cancerul de sân rămâne cea mai frecventă formă de cancer în rândul femeilor din România, reprezentând aproape 28% din totalul cazurilor diagnosticate la sexul feminin.
În fiecare an, peste 12.000 de românce primesc acest diagnostic, iar diagnosticarea într-un stadiu incipient face, de multe ori, diferența dintre un tratament simplu și unul complex, cu șanse de vindecare mult mai mari.
Revin asupra acestui subiect pentru că, din experiența mea, informația despre acest program de screening decontat de CNAS nu ajunge întotdeauna la toate pacientele — și cred că merită reamintită, atât în cabinetele medicilor de familie, cât și în comunitate.
Datele cele mai recente, publicate în cadrul Registrului European al Inegalităților în Cancer, arată o situație paradoxală: incidența bolii în România este de fapt mai mică decât media europeană, însă mortalitatea este ușor peste media Uniunii Europene, iar rata de supraviețuire la 5 ani este cu circa 7 puncte procentuale mai mică decât media UE. Explicația nu ține de o formă mai agresivă a bolii, ci de participarea foarte scăzută la programele de screening: doar aproximativ 9% dintre femeile eligibile din România efectuează mamografia recomandată, comparativ cu 60% în media europeană — cea mai mică rată din întreaga Uniune Europeană. Practic, fără screening, boala este descoperită frecvent în stadii avansate, când tratamentul devine mai dificil și mai puțin eficient. Vestea bună este că aceste servicii de prevenție sunt decontate prin sistemul de asigurări de sănătate (CNAS).
Femeile cu vârste între 50 și 69 de ani inclusiv pot beneficia, o dată la 2 ani, de o mamografie digitală 2D gratuită.
Cele cu vârste între 40 și 49 de ani inclusiv, cu risc înalt, pot efectua anual ecografie de sân și mamografie digitală 2D.
Iar femeile cu vârste între 30 și 39 de ani inclusiv, cu risc înalt, beneficiază de aceleași investigații — ecografie de sân și mamografie digitală 2D — anual, conform metodologiei de screening.
Există, totodată, un traseu medical clar pentru persoanele la care există suspiciunea unei afecțiuni oncologice, indiferent dacă acestea au sau nu asigurare medicală. Practic, tot ce trebuie să facă o femeie care se încadrează în aceste criterii este să discute cu medicul de familie, să obțină recomandarea necesară și să se programeze la un furnizor aflat în contract cu casa de asigurări.
Este un demers simplu, gratuit și, mai ales, unul care poate schimba radical evoluția unei boli.
Prevenția nu este doar o responsabilitate individuală, ci și una comunitară.
Un control amânat astăzi poate însemna un tratament mai dificil mâine — de aceea, dacă vă încadrați în vreuna dintre categoriile de risc menționate, nu lăsați acest pas pe mai târziu.
