Avocat Andreea Anamaria Naggar la „Zona Specialistului”: „Ai fost victima unei fraude bancare? Când este banca obligată să îți restituie banii?”
Zilele trecute, la Galați, am participat la o întâlnire dedicată seniorilor, organizată împreună cu Institutul Român pentru Îmbătrânire Activă, în cadrul căreia am discutat despre securitatea cibernetică și riscurile la care suntem expuși în mediul online.
A fost o întâlnire care mi-a reconfirmat cât de important este ca oamenii să fie informați, nu doar despre modalitățile prin care pot preveni fraudele, ci și despre drepturile pe care le au atunci când devin victimele acestora.
Pentru că o fraudă online nu înseamnă întotdeauna doar pierderea unor bani, ci poate însemna economiile strânse într-o viață, sentimentul de nesiguranță și, nu de puține ori, convingerea că nu mai există nicio posibilitate de a recupera prejudiciul.
Pornind de la această preocupare, consider că merită adusă în atenție o hotărâre recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată la 15 octombrie 2026, în cauza C-70/25, Tukowiecka, care clarifică o problemă juridică importantă: în ce condiții este obligată banca să restituie sumele retrase fraudulos din contul unui client?
Cazul care a ajuns în fața instanței europene este unul cât se poate de obișnuit în lumea fraudelor informatice. O femeie din Polonia a publicat un anunț de vânzare pe o platformă online.
Un presupus cumpărător i-a transmis un link pentru confirmarea tranzacției, care a direcționat-o către o pagină ce imita site-ul băncii sale. Fără să realizeze că este victima unei înșelăciuni, femeia și-a introdus datele de autentificare. Folosindu-se de acestea, autorul fraudei a transferat din contul său aproximativ 700 de euro.
A doua zi, femeia a sesizat banca și a solicitat restituirea banilor.
Banca a refuzat, considerând că aceasta manifestase o neglijență gravă prin divulgarea datelor de securitate. Litigiul a ajuns în fața instanței, iar problema de drept a fost supusă interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Curtea a statuat că banca nu poate refuza rambursarea imediată a unei operațiuni de plată neautorizate doar pentru că apreciază că titularul contului a fost grav neglijent.
Potrivit interpretării date de Curte, în cazul unei operațiuni neautorizate, prestatorul serviciilor de plată are, ca regulă, obligația de a restitui suma imediat, cel târziu până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare după ce a constatat sau a fost notificat despre operațiune. Excepția privește situația în care există motive rezonabile de suspiciune a unei fraude comise de client, iar acestea sunt comunicate autorității naționale competente.
Obligația băncii de a rambursa imediat suma nu presupune că aceasta va suporta în mod definitiv prejudiciul, indiferent de comportamentul clientului.
Dacă ulterior dovedește că pierderea a fost cauzată de încălcarea intenționată sau din neglijență gravă a obligațiilor de securitate de către client, banca poate solicita recuperarea sumelor, în condițiile legii.
Așadar, Curtea face o distincție clară între obligația de rambursare imediată și stabilirea persoanei care trebuie să suporte, în final, pierderea. De asemenea, Curtea a statuat că sarcina de a dovedi existența fraudei sau a neglijenței grave a clientului revine prestatorului serviciilor de plată.
Hotărârea este relevantă și pentru România,în contextul în care Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată reglementează deja, la art. 171-173, obligațiile prestatorilor de servicii de plată în cazul operațiunilor neautorizate, inclusiv regulile privind sarcina probei și rambursarea sumelor. Prin urmare, hotărârea CJUE nu introduce o obligație nouă, ci clarifică modul în care trebuie interpretate și aplicate dispozițiile europene care stau la baza legislației noastre.
Există însă o precizare importantă pentru cei care ajung victime ale înșelătoriilor online. Nu orice transfer efectuat în urma unei fraude reprezintă, din punct de vedere juridic, o operațiune neautorizată. Dacă persoana a dispus ea însăși transferul banilor, fiind indusă în eroare de un escroc, situația juridică poate fi diferită de cea în care o terță persoană a efectuat plata fără consimțământul titularului contului. De aceea, fiecare caz trebuie analizat în funcție de împrejurările concrete în care a fost efectuată operațiunea.
Dincolo de aspectele juridice, consider că această hotărâre transmite un mesaj important. Acela că protejarea banilor din conturi nu poate fi privită exclusiv ca o responsabilitate a clientului, băncile având propriile obligații legale de securitate și de protecție a utilizatorilor serviciilor de plată.
În același timp, utilizatorii trebuie să înțeleagă riscurile mediului digital și să manifeste prudență în protejarea datelor personale și bancare.
Tocmai de aceea, întâlnirile de informare și educație digitală, precum cea organizată recent pentru seniorii gălățeni, sunt atât de importante.
Prevenirea fraudelor rămâne esențială, dar la fel de important este ca oamenii să își cunoască drepturile atunci când, în ciuda măsurilor de precauție, devin victime.
O persoană care a fost înșelată nu trebuie să pornească de la ideea că pierderea banilor este definitivă și că nu mai are nimic de făcut.
Legea oferă mecanisme de protecție, iar hotărârea recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene contribuie la clarificarea modului în care acestea trebuie aplicate.
