- Ați trecut de la avocatură la administrația centrală, ca și secretar de stat la MIPE și apoi la conducerea Instituției Prefectului Galați. Cât de diferit se vede administrația din exterior, față de experiența directă din interiorul sistemului?
Probabil cea mai mare diferență este că, din exterior, vezi problema și te întrebi de ce nu se rezolvă sau de ce se gasește o soluție asa lent. Din interior, descoperi toate mecanismele care stau între problemă și soluție: uneori, competențe împărțite între instituții, proceduri, termen, avize, chiar și interpretări juridice diferite.
Experiența de avocat m-a ajutat foarte mult pentru că sunt obișnuită să caut soluția, nu doar să constat problema. În administrație am învățat însă că uneori nu este suficient să ai dreptate juridic. Trebuie să reușești să pui la aceeași masă instituții diferite și să le faci să lucreze în aceeași direcție. Ce m-a surprins poate cel mai mult a fost cât de mult poate depinde funcționarea unei instituții, de oamenii care iau deciziile.
- Care sunt cele mai frecvente probleme cu care veneau gălățenii la Prefectură? Cu ce se confruntă omul simplu azi?
Probleme cu care veneau galațenii erau foarte diverse: fond funciar, proprietate, acte administrative, situații sociale, relația cu autoritățile locale sau alte instituții publice. De multe ori, oamenii veneau la Prefectură nu neapărat pentru că acea problema ținea de competența noastră, ci pentru că vedeau instituția prefectului ca pe un punct de sprijin și de orientare.
Cred că ceea ce am înțeles foarte bine în acea perioadă este că, pentru cetățean, contează foarte mult să fie ascultat, să primească o explicație clară și să știe care este drumul corect pentru rezolvarea problemei sale. Uneori soluția era la Prefectură, alteori la alte instituții, caz în care rolul nostru era să sprijinim clarificarea lucrurilor și, acolo unde era posibil, să facilităm dialogul instituțional.
- Se vorbește frecvent despre bani europeni care ajung greu sau rămân nefolosiți. Din experiența dumneavoastră, atat ca secretar de stat la MIPE, dar si ca prefect, unde se produc, în realitate, blocajele?
Nu aș spune că există un singur răspuns, problematica fiind una complexă. Avem proceduri, mecanisme complicate, schimbări legislative frecvente, capacitate administrativă foarte diferită de la o localitate la alta și, uneori, pur și simplu teama de asumare a unor functionari. Cred însă că România a progresat foarte mult în privința accesării fondurilor europene, iar Galațiul este, din punctul meu de vedere, un exemplu de bune practici, atât la nivel județului, cât și al municipiului Galați. Problema nu mai este doar „știm sau nu să atragem bani”, ci să transformăm acești bani în proiecte finalizate și utile comunității. În Galați am văzut administrații care au înțeles foarte bine această oportunitate. Ceea ce cred că trebuie făcut în continuare este reducerea diferenței dintre localitățile care au echipe performante și cele care au o capacitate administrativă mai redusă pentru pregătirea și implementarea unor astfel de proiecte. De regulă, cele mai vulnerabile sunt comunitățile mici, cu resurse umane sau financiare limitate sau aflate la distanță de mare față de municipiul reședință de județ, unde este mai dificil să construiești și să păstrezi resursa umană.
- Ați gestionat crize: inundații, drone, alegeri, controale. Care a fost momentul în care ați simțit cel mai puternic greutatea funcției de prefect?
Fără îndoială, inundațiile din septembrie 2024. În astfel de momente dispare orice dimensiune protocolară a funcției. Nu mai există program, ore sau confortul de a analiza o problemă timp de câteva zile sau chiar ore. Erau oameni evacuați, case degradate, rețele de energie căzute, de care depindeau inclusiv folosirea pompelor de evacuare a apei, animale decedate acoperite de nămol, cu risc sanitar, bolnavi cronici rămași fără prescripții și medicamente, iar infrastructura rutieră și locuințele oamenilor, care trebuiau evaluate rapid pentru a putea începe refacerea acestora.
Într-o situație de urgență, o decizie luată sau neluată la timp poate avea consecințe reale asupra oamenilor.
Și am mai învățat ceva atunci: într-o criză, instituțiile funcționează bine dacă oamenii au încredere unii în ceilalți și știu să lucreze împreună înainte să apară criza.
- Dacă mâine ați putea schimba 3 legi ca să funcționeze administrația mai bine, care ar fi acelea?
Nu cred că administrația va funcționa mai bine doar schimbând legi. De multe ori, contează mai mult cum le aplicăm și dacă există disponibilitatea de a căuta soluții. Dar, dacă ar fi să indic totuși o zonă în care cred că este nevoie de o intervenție legislativă, aceasta este răspunderea funcționarului. În practică, mi se pare că există prea puține consecințe atunci când cineva tergiversează, refuză nejustificat să își asume o decizie sau tratează formal o problemă care putea fi rezolvată. Răspunderea ar trebui să fie reală, dar și echilibrată, astfel încât să nu transforme administrația într-un sistem în care oamenii se tem să își asume deciziile. De asemenea, cred ca ar fi necesara si simplificarea anumitor proceduri, a obtinerii anumitor avize, in special cele necesare pentru implementarea proiectelor finantate din fonduri europene.
- Privind județul din interiorul administrației, care sunt cele trei probleme structurale ale Galațiului care credeti ca ar trebui rezolvate cu prioritate în următorii ani?
Prima ar fi conectivitatea. Galațiul a fost prea mult timp slab legat de marile coridoare de transport ale țării. Lucrurile au început însă să se schimbe și avem, în sfârșit, proiecte concrete care ne scot din această izolare. Drumul Expres Brăila–Galați este aproape finalizat, iar legăturile cu infrastructura rutieră de mare viteză pot schimba semnificativ poziționarea economică a județului. Problema nu mai este, așadar, că nu există proiecte, ci să fie finalizate și să construim mai departe pe această conectivitate.
A doua – diversificarea economică. Galațiul a fost, zeci de ani, foarte dependent de siderurgie și de câțiva mari angajatori. Situația Liberty ne-a arătat cât de vulnerabil poate deveni un județ atunci când o parte importantă a economiei sale depinde de un singur pilon. În același timp, există și o oportunitate reală: prin Programul Tranziție Justă sunt deja contractate investiții importante pentru IMM-uri, cu obiectivul de a crea locuri de muncă și de a dezvolta alte sectoare economice. Sigur, sunt si alte programe europene destinate mediului de afaceri, care raspund acestei nevoi de a crea locuri de muncă. Cred că miza pentru Galați este să păstreze industria mare, dar să nu mai depindă exclusiv de ea: să atragă investiții noi, să dezvolte antreprenoriatul local și să creeze locuri de muncă suficient de bune încât tinerii să aibă motive să rămână aici.
A treia problemă, pe care o apreciez la fel de importantă ține de siguranța județului.
Pe de o parte, avem infrastructura de apărare împotriva inundațiilor, care trebuie pusă la punct cât mai repede. Evenimentele din 2024 au arătat foarte clar cât de importante sunt lucrările hidrotehnice, întreținerea cursurilor de apă și investițiile făcute înainte de producerea unei catastrofe, nu doar intervenția de după. Sigur, demersurile pentru identificarea surselor de finanțare, pentru realizarea proiectelor aferente acestor lucrari au fost demarate încă din 2024, însă vorbim despre procese care presupun etape tehnice, proceduri de achiziție și termene care durează.
Pe de alta parte, tot din perspectiva siguranței, avem nevoie să ne simțim în siguranța la Galați.
Galațiul este la granița unui conflict armat, iar în ultima perioadă am avut multe incidente cu drone prăbușite în zone locuite. Avem nevoie de o capacitate de supraveghere, detectare și intervenție adaptată acestui tip de amenințare, dar și de măsuri concrete de protecție a populației.
De asemenea, avem nevoie de infrastructura de protecție civilă: adăposturi de protecție civilă suficiente și functionale. România nu stă bine la acest capitol din păcate. Galațiul se situează pe locul 3 la nivel național ( dupa București-Ilfov si Dolj) la numarul si capacitatea de adapostire a populatiei în caz de nevoie. Cred ca e important ca această infrastructură să fie pusă la punct.
În mandatul meu am făcut demersuri și am obținut finanțare europeana pentru reabilitarea adăposturilor de protecție civilă din Galați, prin modificarea Programului Regional Sud Est, lucrari care sper sa poată fi realizate cât mai repede. Însă, avem nevoie de mult mai multe astfel de spații.
- De ce ați ales să reveniți la avocatură? Ce v-a lipsit cel mai mult?
Revenirea la avocatură a fost un pas firesc. Este profesia în care m-am format și în care mă regăsesc. Iar ceea ce mi-a lipsit poate cel mai mult a fost libertatea și flexibilitatea pe care ți le oferă această profesie. O funcție precum cea de prefect vine cu o responsabilitate permanentă, cu foarte puțin spațiu real de desprindere, pentru că trebuie să fii disponibil oricând poate apărea o situație care necesită intervenție. Avocatura are un alt ritm și îți permite să îți gestionezi altfel timpul și viața profesională.
- Ce sfat aveți pentru un tânăr avocat care vrea să intre în administrație? Merită trecerea?
Să o facă. Chiar și câțiva ani în administrație îți schimbă perspectiva asupra dreptului. Înțelegi cum se construiește o decizie publică, cât de multe interese legitime trebuie puse în balanță și cât de mare este diferența dintre o soluție juridică posibilă și una care poate fi efectiv implementată.
Dar i-aș spune și să nu intre în administrație doar pentru o funcție. Dacă nu ai curiozitatea de a înțelege sistemul și răbdarea de a lucra cu oamenii, funcția în sine nu îți va aduce satisfacție, acea satisfacție că ai reușit, concret, să faci ceva util pentru comunitate.
- Care a fost prima diferență dintre imaginea pe care o aveați despre administrație înainte de a deveni prefect/secretar de stat și realitatea pe care ați găsit-o din interior?
Am descoperit că administrația este mult mai dependentă de oameni decât pare din exterior. Avem tendința să spunem „statul”, ca și cum ar fi o singură entitate. În realitate, statul înseamnă mii de oameni care iau zilnic decizii. Am întâlnit funcționari extraordinari, care găseau soluții și își asumau responsabilitatea, dar și situații în care procedura devenea un refugiu pentru a nu decide. Cred că diferența dintre o instituție care funcționează și una care nu funcționează este adesea mai mică decât ne imaginăm: câțiva oameni foarte buni în pozițiile potrivite pot schimba enorm lucrurile.
- Cât de mult se amestecă politica în deciziile tehnice de la Prefectură?
Este adevărat ca funcția de prefect are și o componentă politică, însă exercitarea atribuțiilor este una instituțională și raportată doar la lege. Ca prefect, nu poți verifica legalitatea unui act administrativ după culoarea politică a primarului care l-a emis și nici nu poți gestiona o situație de urgență în funcție de cine conduce localitatea. Pentru mine aceasta a fost o limită foarte clară pe tot parcursul mandatului.
- Ce proiect mare pentru Galați a murit din cauza unei hârtii? Cât valora?
Nu îmi vine în minte un proiect important al Galațiului care sa fi eșuat exclusiv din cauza unei hârtii. De cele mai multe ori, realitatea este mai complexă. Am văzut însă proiecte în care obținerea unor avize, suprapunerea unor competențe sau procedurile de achiziție au consumat disproporționat de mult timp. În unele proiecte nu banii sunt întotdeauna cea mai dificilă problemă, deși în aceasta perioada și ei reprezintă o provocare destul de mare. Uneori este mult mai dificil să armonizezi toate instituțiile, documentațiile și procedurile necesare ca investiția să poată începe efectiv.
- Inundațiile din 2024 au fost unul dintre cele mai dificile momente pentru județ. Ce vulnerabilități ale sistemului au devenit evidente atunci și ce ar trebui schimbat înaintea următoarei situații de acest fel?
Cred că inundațiile din 2024 au arătat, înainte de toate, cât de importantă este prevenția. În timpul unei astfel de crize intervii cu toate resursele disponibile, dar după ce trece urgența trebuie să te uiți foarte serios la ceea ce poate fi făcut înainte ca un asemenea episod să se repete. Vorbim despre lucrări hidrotehnice, întreținerea cursurilor de apă, infrastructură de protecție, sisteme de avertizare și intervenție etc.Toate aceste lucrari trebuie realizate, astfel încât să nu ne mai simțim vulnerabili și expuși în fața acestor riscuri.
13. Din interiorul administrației, cum se vede resursa umană?
Am întâlnit funcționari publici foarte buni, oameni care cunosc administrația în detaliu și fără de care multe instituții pur și simplu nu ar funcționa. Si, sigur, sunt si unii care nu au profilul profesional necesar pentru a exercita o functie publica. Problema este că, în opinia mea, sistemul recompensează insuficient performanța și sancționează insuficient lipsa ei. Uneori, cel care muncește foarte bine primește drept „recompensă” și mai multă muncă, în timp ce diferențele dintre performanțe nu se reflectă suficient în carieră.
Cred că administrația românească are nevoie de un sistem în care competența să conteze mult mai mult și în care oamenii foarte buni să simtă că merită să rămână în sistem.
14. Care este prevederea legală sau legea pe care ați considerat-o cel mai greu de aplicat, ca prefect?
Cred ca m-am confruntat cu multe proceduri greoaie, însă greu sau, chiar imposibil de aplicat, aș spune că a fost o prevedere chiar din Legea fondului funciar. Textul prevedea că prefectul emite «ordin privind atribuirea titlului de proprietate», deși, potrivit întregului mecanism existent, titlul de proprietate era emis de comisia județeană, nu de prefect. Practic, textul era necorelat cu restul legislației și genera o dificultate reală de aplicare. Am sesizat Parlamentul și am propus, printr-un amendament, modificarea textului legal, astfel încât prefectul să poată emite ordinul de atribuire a dreptului de proprietate. Amendamentul a fost ulterior preluat, iar legea a fost corectată.
15. Dacă ar trebui să diagnosticați într-o singură frază administrația românească de astăzi, care ar fi principala ei problemă?
Prea multă energie consumată pentru a respecta mecanismul și prea puțină pentru a ajunge sau măsura rezultatul.
16. Care este cea mai mare percepție greșită pe care oamenii o au despre funcția de prefect?
Că prefectul conduce județul și poate decide aproape orice.
17. Regretul mandatului?
Nu am un regret pe care sa il asociez mandatului meu de prefect. Dacă ar fi să mă uit critic la mandat, sunt poate situații în care, cu experiența de acum, aș fi insistat mai mult, aș fi grăbit anumite demersuri ( mai ales la nivelul instituțiilor centrale) sau aș fi gestionat diferit anumite momente punctuale. Cred că orice experiență serioasă îți lasă și lucruri pe care, privind înapoi, le-ai face mai bine.
18. Mândria mandatului? Sau, care este lucrul din mandatul de prefect despre care puteți spune că a meritat cu adevărat?
Mi-ar fi greu să aleg un singur lucru. Dacă trebuie însă să aleg ceva, aș spune momentele în care instituțiile au funcționat cu adevărat ca o echipă pentru oameni. În timpul inundațiilor, în organizarea alegerilor, în situațiile de urgență sau atunci când am reușit să aducem la aceeași masă instituții care până atunci lucrau separat, am simțit cel mai clar sensul funcției.
19. După ce ați fost prefect și v-ați întors în avocatură, mai puteți privi statul cu aceiași ochi?
Nu. Și cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri cu care am rămas.
Ca avocat, înainte să intru în administrație, priveam statul în primul rând prin lege: ce poate, ce trebuie și unde greșește. După experiența din administrație, îl privesc și prin oamenii care îl compun, prin limitele lui, prin mecanismele care uneori îl fac foarte lent, dar și prin capacitatea extraordinară pe care o poate avea atunci când oamenii potriviți colaborează.
Sunt poate mai critică față de lucrurile care pot fi schimbate și nu sunt schimbate, dar în același timp înțeleg mult mai bine cât de simplist este să spui doar că „statul nu funcționează”.
Uneori nu funcționează. Alteori funcționează surprinzător de bine. Iar diferența o fac, aproape întotdeauna, oamenii.

