Muzeul de Arta Vizuală Galați este primul muzeu de artă contemporană din România, înființat în anul 1967. Muzeul adăpostește aproximativ 6000 de numere de inventar, lucrări de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă și tapiserie.
Dacă ne vizitați, muzeul nostru, o să vă întâmpine cu o parte din acest patrimoniu și am să dau câteva exemple de lucrări deosebite de valoroase.
1. „Nud culcat” , ulei pe carton, autor Corneliu BABA.
Pictor și profesor, Corneliu Baba a fost un aristocrat al culturii românești, un om în jurul căruia s-au format o serie de artiști valoroși, ce i-au urmat calea. L-a avut discipol pe Nicolae Tonitza. A pictat așa cum a simțit și a crezut de cuviință, chiar el spunând că este „un apărător al ultimului cap de pod al picturii mari”. Lucrarea „Nud culcat” se află în expunerea permanentă.
BABA, celebrează corpul feminin, fiind un subiect ce l-a fascinat, folosind culori carnale de rozuri și ocruri diafane, linii curbe care subliniază moliciunea carnației, obținând o compoziție luminoasă. Lucrarea trebuie citită ca un semn de prețuire față de frumusețea eternă!
2. Ovidiu MAITEC. Muzeul găzduiește de ceva vreme un spațiu dedicat sculptorului Ovidiu MAITEC, o personalitate marcantă a artei românești din a doua parte a secolului al XX-lea. Sunt prezentate trei lucrări din lemn : compoziție „FARUL”, „PERETE și CORP” și „PROPUNERE PENTRU O VICTORIE”. Maitec, articulează forma prin alternarea dintre plin si gol, relația dintre masă și lumină. Perforațiile și decupajele ritmice, devenite în timp o marcă distinctă a creației sale, permit luminii să pătrundă prin spațiile goale din interiorul formei generale și să creeze un joc permanent de plin și gol.
Valorifică în totalitate expresivitatea lemnului, acesta fiind unul dintre materialele preferate ale lui Maitec.
3. Ion IRIMESCU Una dintre cele mai mari personalități ale artei românești, a fost Ion IRIMESCU. Muzeul nostru are în expunerea permanentă o lucrare de bronz ce-l înfățișează pe marele compozitor George ENESCU.
Această lucrare a vrut, așa se pare, a fi o machetă pentru o lucrare de mari dimensiuni (5 m), de for public (o replică a acesteia se afla în București, pe bulevardul Magheru), dar a rămas la stadiu de propunere.
Așezat într-un fotoliu, Enescu pare că este în lumea creației muzicale.
Pe picior ține foi cu portativ pe care notează cu mâna dreaptă, în timp ce mâna stângă, atinge brațul fotoliului, cu gestul unui pianist, pe clape imaginare.
Este ca și cum muzica ar răsuna deja în mintea compozitorului.
IRIMESCU, în aceasta lucrare surprinde un moment, de obicei, inaccesibil publicului.
Muzica acestei lucrări prinde formă și devine partitură.
