De peste cinci ani conduceți Filiala Teritorială de Îmbunătățiri Funciare Galați. Cum ați găsit sistemul atunci când ați preluat conducerea?
Când am preluat conducerea filialei, principala problemă nu era doar dacă puteam pompa apă pentru irigații, ci dacă puteam să o ducem până la capătul infrastructurii și să o asigurăm în mod continuu pe durata sezonului de irigații. Existau situații în care puteam oferi apă, dar cu pauze, nu în mod constant.
Pentru un fermier, însă, apa trebuie să ajungă atunci când cultura are nevoie de ea. Nu este suficient să existe apă la sursă.
Trebuie să existe un sistem capabil să o pompeze, să o transporte și să o distribuie până la capăt.
Am găsit, așadar, o infrastructură care avea nevoie de intervenții serioase, de modernizare și, mai ales, de o viziune pe termen lung.
Care a fost, în opinia dumneavoastră, cea mai importantă problemă pe care trebuia să o rezolvați?
Fără îndoială, situația Stației de Pompare și Repompare Dunăre – SPA Dunăre. Pentru noi, este practic inima infrastructurii de irigații din județ. Când am preluat conducerea filialei, din cele 12 agregate ale stației putea funcționa doar unul și acela cu pauze.
Este ușor să spui o astfel de cifră, dar trebuie să ne gândim ce înseamnă ea în teren: o stație esențială pentru alimentarea sistemului de irigații funcționa la o capacitate extrem de redusă. De aceea, reabilitarea SPA Dunăre a devenit una dintre prioritățile mele.
Ce a însemnat concret reabilitarea SPA Dunăre?
A fost una dintre cele mai dificile probleme pe care le-am avut de rezolvat, dar și una dintre cele mai importante realizări ale acestei perioade. Am intervenit asupra unei infrastructuri care funcționa cu echipamente foarte vechi, unele dintre ele după zeci de ani de exploatare.
Au fost înlocuite echipamente și agregate, iar stația a fost adusă la un nivel de funcționare care permite sistemului să răspundă mult mai bine necesarului de apă. Pentru mine, SPA Dunăre nu înseamnă doar o investiție într-o stație de pompare. Înseamnă capacitatea întregului sistem de a funcționa.
De aceea spun că este „inima” infrastructurii noastre. Dacă inima nu funcționează, nu poți pretinde ca întregul sistem să funcționeze la parametrii pe care îi dorești.
Care a fost cea mai importantă lecție pe care v-a dat-o această experiență?
Că într-un sistem de irigații nu este suficient să rezolvi o singură problemă. Trebuie să privești infrastructura în ansamblu.
Poți avea apă la Dunăre, poți avea o stație de pompare modernizată, dar dacă mai departe există o infrastructură care nu poate transporta apa sau dacă există un punct critic care limitează întregul sistem, fermierul nu va simți rezultatul investiției.
În final, pentru el contează un singur lucru: apa să ajungă pe teren și să ajungă atunci când are nevoie de ea.
Cum a evoluat infrastructura de irigații din județ în acești ani?
Este doar o cifră. Sunt terenuri agricole pentru care există o alternativă atunci când seceta apare. Evoluția este una importantă. Am pornit de la situația în care existau dificultăți reale în asigurarea apei până la capătul infrastructurii și am ajuns astăzi să avem aproximativ 115.000 de hectare pregătite pentru irigații. În paralel, suprafețe foarte importante au fost contractate de fermieri, ceea ce arată că există nevoie reală de sistem și, în același timp, că fermierii au încredere atunci când infrastructura funcționează. Pentru mine, însă, 115.000 de hectare nu reprezintă
În ultimii ani s-au anunțat investiții importante. Cât de mult contează ele pentru sistem?
Contează enorm, pentru că întreținerea infrastructurii existente nu poate fi o soluție la nesfârșit. La un moment dat, trebuie să treci de la întreținere și reparații la modernizare.
Avem proiecte importante precum reabilitarea Sifonului Mălina și a Sifonului Lozova, alături de alte lucrări de modernizare a infrastructurii principale.
Sunt investiții care nu trebuie privite doar prin valoarea lor financiară. Important este ce vor produce ele în teren: capacitate mai mare, siguranță mai bună în exploatare și posibilitatea de a deservi suprafețe agricole importante.
În ultimii ani, în județul Galați au fost atrase investiții de ordinul sutelor de milioane de euro pentru infrastructura de îmbunătățiri funciare, iar acest lucru schimbă, practic, perspectiva asupra agriculturii din județ.
Cea mai mare parte a atenției este îndreptată spre irigații. Îmbunătățirile funciare înseamnă însă mai mult decât atât?
Categoric. Când spunem îmbunătățiri funciare, trebuie să ne gândim la un sistem mult mai larg: irigații, desecare, combaterea excesului de apă și lucrări care contribuie la protejarea terenurilor și comunităților.
Schimbările climatice ne obligă să privim lucrurile diferit. Într-un an avem nevoie de apă pentru agricultură, iar în altul ne putem confrunta cu precipitații abundente și exces de apă. Uneori, chiar în același sezon, putem avea ambele situații. De aceea, infrastructura trebuie gândită ca un sistem integrat de gestionare a apei.
Ce înseamnă, de fapt, un sistem de irigații performant?
Înseamnă un sistem în care fermierul poate avea încredere. Pentru mine, performanța nu înseamnă doar că o stație pornește. Înseamnă că apa poate fi pompată, transportată și distribuită în mod predictibil, pe suprafața pentru care sistemul este proiectat. Fermierul trebuie să știe că, atunci când vine seceta, are o soluție la care poate apela.
Nu putem controla vremea. Nu putem opri seceta. Dar putem decide cât de bine suntem pregătiți pentru ea.
Care este cea mai grea parte a muncii care nu se vede din exterior?
Probabil faptul că trebuie să menții sistemul funcțional în timp ce îl modernizezi. Din exterior se văd stațiile, utilajele și investițiile. Mult mai puțin se vede munca din spatele lor: documentații, proiectare, avizare, proceduri de achiziție, finanțări, execuție, probleme tehnice și intervenții permanente.
Și toate acestea trebuie făcute în timp ce fermierii au nevoie de apă în fiecare sezon. Nu poți opri sistemul pentru că îl modernizezi.
Trebuie să îl menții în funcțiune și, în același timp, să îl reconstruiești.
Cât de importantă este echipa într-un astfel de domeniu?
Foarte importantă. Poți avea finanțare, proiecte și echipamente moderne, dar fără oameni competenți și implicați rezultatele vor fi întotdeauna limitate.
În îmbunătățirile funciare, experiența practică este esențială.
Sunt lucruri care nu se învață doar din legislație sau din birou. Se învață în teren, în stații, pe canale, în perioade de secetă și, uneori, în situații în care trebuie să iei decizii rapid.
Cred că una dintre responsabilitățile unui conducător de instituție este și aceea de a valorifica oamenii buni pe care îi are.
Cât de important este dialogul cu fermierii?
Este esențial. Fermierul este, până la urmă, beneficiarul final al întregului sistem și cel care simte imediat dacă ceva funcționează sau nu. De aceea, trebuie să ascultăm problemele din teren și să încercăm să găsim soluții. Nu întotdeauna toate problemele pot fi rezolvate imediat, pentru că există limite tehnice, legislative sau financiare, dar dialogul ne ajută să stabilim corect prioritățile.
Cum apreciați administrația din perspectiva experienței dumneavoastră?
Cred că o instituție publică trebuie evaluată în primul rând prin rezultate. Procedurile sunt necesare și trebuie respectate, dar nu trebuie să uităm scopul lor. Nu facem administrație pentru a produce hârtii, ci pentru a rezolva probleme.
În cazul nostru, întrebarea este foarte simplă: putem duce mai multă apă, pe o suprafață mai mare și mai sigur decât puteam în urmă cu cinci ani? Eu cred că răspunsul este da.
Care este următorul obiectiv important pe care vi l-ați stabilit?
Mi-am stabilit un obiectiv foarte clar: până în 2028 să depășim 150.000 de hectare pregătite pentru irigații în județul Galați. Este un obiectiv ambițios, dar foarte important pentru mine. 150.000 de hectare ar însemna peste jumătate din suprafața agricolă totală a județului.
Nu văd această cifră doar ca pe un indicator statistic. Înseamnă o suprafață foarte mare pentru care fermierii ar putea avea o siguranță suplimentară într-o perioadă în care seceta devine din ce în ce mai greu de anticipat și gestionat.
De ce credeți că este realizabil acest obiectiv?
Pentru că am văzut în acești ani că lucrurile se pot schimba atunci când există continuitate, investiții și oameni care își asumă responsabilitatea.
Am pornit de la o stație în care din 12 agregate putea funcționa unul singur, cu pauze, și am ajuns într-o situație complet diferită. Am pornit de la dificultatea de a duce apa până la capătul infrastructurii și am ajuns la o suprafață pregătită pentru irigații de aproximativ 115.000 de hectare.
Mai avem de lucru, evident. Dar direcția este cea corectă.
Dacă ar fi să rezumați cei peste cinci ani de activitate într-o singură idee, care ar fi aceea?
Că infrastructura trebuie să fie construită pentru oameni și pentru rezultate. Nu putem controla clima, nu putem controla seceta și nu putem ști niciodată exact cum va arăta următorul sezon agricol. Putem însă să ne pregătim.
Iar pentru mine, după mai bine de cinci ani la conducerea Filialei Teritoriale de Îmbunătățiri Funciare Galați, acesta este obiectivul cel mai important: să facem astfel încât, atunci când agricultura are nevoie de apă, sistemul să poată răspunde.
Apa nu trebuie doar să existe la sursă.
Apa trebuie să ajungă până la capătul sistemului, acolo unde fermierul are nevoie de ea.
