După celebra Lege 416\2001, a venitului minim garantat a individului ce ne trimitea să-i număram ouăle pe la Cornu- Adrian Năstase, prin care s-a încurajat evident nemunca, o altă inițiativă legislativă de aceiași candoare pare să prindă contur.
Pe cât de aiuristică, pe-atât de neproductivă.
Salariații s-ar putea bucura efectiv de toate zilele de sărbătoare legală cuprinse în Codul muncii. Prin aceasta, parlamentarii vor să acopere situațiile în care aceste zile libere legale pică în weekend, acordând dreptul ca ele să fie luate în zilele lucrătoare care succedă. Să luăm exemplul acestui an: din 15 libere legale, doar nouă pică în perioada luni-vineri. Similar, în 2021, jumătate dintre liberele legale au picat în weekend. Practic, deși sunt libere legale prin Codul muncii, nu se beneficiază în fiecare an în mod identic de ele, pentru că nu întotdeauna se întâmplă ca ele să pice în zile lucrătoare, iar salariații să câștige, astfel, zile de odihnă.
Dar printr-o propunere recentă de la Senat acest lucru are șanse să se schimbe.
Concret, este vorba de modificarea și completarea art.139 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii care ar urma să stabilească faptul că în situația în care zilele de sărbătoare legală se suprapun peste zilele de repaus săptămânal, de regulă sâmbăta și duminica, zilele libere se acordă în zilele care succedă celor de repaus săptămânal. Asta ar însemna că și pentru prima zi de Paște, de exemplu, salariații ar câștiga o zi liberă în plus, întrucât prima zi de Paște e mereu duminica.
Scopul inițial, acela ca angajații chiar să se bucure de zilele respective ar putea astfel să fie atins în proporție maximă.
Acum dacă socotim, grosier firește, că un salariat merge la job efectiv cel mult 10 luni din 12 (concediu de odihnă, zile nelucrătoare, eventual un „medical” ori „fără plată”), corecția pe calendar a zilelor de sărbătoare, chiar dacă mulți ar spune că ar fi corectă, e utopică.
Acum să fim serioși, în calendar, zilnic e o sărbătoare. Avem „Ziua usturoiului”, „Ziua flautistului”, a iei, a pământului, a tatălui și poate în viitor a Sfântului Duh…
