Pe timpul celebrei Cooperative din fotbalul românesc, se distingeau două categorii de arbitri ce funcționau pe interese, bineînțeles, nonsportive. Unii, te furau ca-n codru și aveau dureri fix pe verso de cronicile critice ale jurnaliștilor de specialitate și de „urările de bine” ce curgeau ca o apă repede de munte, dinspre tribune. Ăștia erau talibani prin definiție. Alții funcționau la ciupeală.
Adică, „te rezolvau” fără să bagi de seamă. Mai o ploaie de lovituri libere pentru ăilalți din preajma careului tău, ba o coaliție de cartonașe de toate culorile, ba o fragmentare a jocului când erai pe val, și tot așa. De ceva vreme, nici prea multă dar nici foarte recentă, socialiștii gălățeni au ajuns la concluzia că n-ar fi rău să facă și ei o trecere spre cele lumești.
Ani la rândul, modalitățile lor de a conduce Galațiul, fie că vorbim de municipiu ori județ, au avut inspirație pur talibană. Rudimentari până la exces, funcționau pe celebra zicere „Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Acum, evident, nu putem generaliza. La PSD, ca de altfel la mai toate partidele, și-au făcut veacul și talibani extremiști.
Dintr-ăia ce se trezeau pe buze cu neaoșul „Ba pe-a mă-sii!”. Cum spuneam, aceste relicve s-au cam evaporat. Fie că au fost declasați prin eșaloanele doi sau trei ale partidului, fie că au fost ejectați pur și simplu, cert e că nu prea mai sunt la vedere. Ultimul, hai să-i spunem semi-taliban rămas pe front din cauze exclusiv de inadaptare este Costel „Costică” Fotea, președintele Consiliului Județean. În locul talibanilor politici a apărut o nouă orânduire, ceva de genul ălora de-ți vorbesc duios, sunt plini de tandrețuri și te „rezolvă” la primul colț de stradă mai umbros. Aici vorbim de tinerele talente socialiste ce au fost promovate în ultimii ani de Ayatollahul Nica.
De la primarul Florin „Pucky” Pucheanu, continuând cu toată Camora ce-l înconjoară și finalizând cu coardele vocale ce mai pot fi auzite ziua-n amiaza mare pe la sediul partidului. Chiar dacă deocamdată e limpede că mai nimeni nu poate fi agățat cu ceva, lucrurile nu sunt deloc cușere, nici pe la partid, nici prin administrația locală prezidată și controlată aproape în totalitate. O grămadă de năzdrăvănii ce pot fi văzute cu ochiul liber, un nivel cumva performant de a administra prin șmechereală din aceea de cartier, de după blocuri, fără pretenții de expertiză și culmea, fără vreo apăsare față de gălățenii ce le-au dat votul.
Cred totuși că acest mod fanariot de a dirigui destinul unui oraș și județ, ar putea fi estompat dacă s-ar aduce câteva corecții de bun simț la legislația privind alegerile locale, a administrației publice locale și de ce nu, a finanțelor publice locale. Dar despre astea, cu propuneri concrete, altădată…
