Istoria e una și nu mai multe, spunea cândva Paul Păltânea cel ce dă astăzi numele Muzeului de Istorie din Galați.
De 14 ani, această instituție este manageriată de Cristian Dragoș Căldăraru, fost director la Agenția Județeană a Taberelor Școlare între anii 1991-2003.
Se vede treaba că domnia sa este longeviv pe funcțiile bugetare numite evident politic.
De când se știe a fost socialist cu acte în regulă, astfel explicându-se și traiectoria sa pe funcțiile de conducere.
Și mai are o calitate, aceea de membru activ la Club Rotary ”Dunărea de Jos”, o adunare de ștaifuri masculine ce fug de-acasă de neveste, unde oare? La bodegă, ca băieții. Li se mai spun și masoni sau mai degrabă „musoni” pentru că nu acceptă dame prin preajmă.
Din 2007, Cristian Căldăraru a supraviețuit pe funcția de manager la Muzeul de Istorie numeroaselor conduceri ce s-au perindat pe la Consiliul Județean.
Fie că a fost Durbacă, Chebac, Bacalbașa ori Fotea, Căldararu a fost de neclintit poate și pentru faptul că pentru prestația sa, veniturile conform Declarației de avere pe 2020 sunt oarecum interesante. 59620 lei anual din leafă plus 2500 dintr-o Comisie de Evaluare.
Cristian Căldăraru are însă și o altă problemă, de data asta de ordin profesional. E mare fan al mareșalului Ion Antonescu.
Ca simplu cetățean, poți fi fan al cui vrei tu dar când pe pagina oficială a instituției vii cu omagii cred că ai intrat într-o zonă complicată care pe deasupra este și legiferată – Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 31\2002 unde promovarea publică a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor acțiuni de genocid contra umanității și a crimelor de război este pedepsită cu închisoarea (3luni-3 ani).
După cum bine se știe, Ion Antonescu nu a fost reabilitat, o sentință definitivă fiind dată de justiție în 2008.
Așa stând lucrurile, să publici acel Ordin antonescian din 21 iunie 1941 care a trimis spre moarte aproximativ 100 000 de români și prin care deslușim chestii de gen Heil… și alte omagii aduse marelui schizo nazist, cred că e o mare eroare a lui Cristian Căldăraru.
Acum, mă întreb dacă nu cumva ar trebui să intervină și conducerea Consiliului Județean pentru a repara ce e de reparat, dacă nu cumva vor fi reacții din zona comunității evreiești și, în definitiv, dacă nu ar fi cazul unei schimbări de management la Muzeul de Istorie.
