În comuna Valea Mărului, un stejar secular, venerat de săteni drept „Stejarul arcaşilor” sau „Moș Stejarul”, simbolizează mândria localnică și înfruntă timpul de peste jumătate de mileniu, fiind „ultimul stejar din codrii ştefănieni, din vremea lui Ştefan cel Mare”. Acesta este propus să fie declarat „monument al naturii”.
Primarul Florin-Virgil Doca, cu ajutorul cercetărilor, a confirmat vârsta impresionantă de 552 de ani a arborelui, legându-l astfel de domnia lui Ștefan cel Mare. Este unul dintre cei mai bătrâni stejari din judeţul Galați, dar și din ţară. Arborele are o înălțime de 22 de metri și o circumferință de 5,5 metri, iar grosimea scoarței de 35 mm.
Povestea stejarului este evocată cu nostalgie și pe prima pagină a site-ului localității, amintind de vremurile când era cunoscut ca „Stejarul lui Pichiu” sau „Stejarul arcașilor”. Deși robust, documentele primăriei arată că bătrânul gardian necesită îngrijiri speciale, întrucât „de la 2 metri înălțime de la sol, tulpina prezintă găuri în scoarță și lemn, precum și rumeguș specific atacului produs asupra lemnului de către gândacii croitori”.
Comunitatea, îndemnată de primar, își unește forțele pentru a proteja acest moștenitor al „codrilor ștefănieni”. Aceștia, la rândul sǎu, nu doar îl protejează, ci vin deseori să se reculeagă lângă bătrânul stejar. Unii vin să facă poze, alții să întindă hore în jurul mărețului stejar.