89 de ani de la naștea unui suflet românesc, pe două maluri de Prut

Distribuie articolul

Firesc și complex, poetul de peste Prut, plămânul limbii și literaturii române din Basarabia, Grigore Vieru împlinea astăzi 89 de ani. Moartea l-a luat, pe 18 ianuarie 2009, pentru că ea n-a avut niciodată mamă, n-a avut niciodată copii…

„Sunt o lacrimă a acestui popor dintre Nistru şi Prut. Iar dacă am devenit simbol înseamnă o mare povară, înseamnă a fi pândit la orice pas de mari pericole, înseamnă a-ţi risca viaţa, propria ta viaţă şi a copiilor tăi. Risc care provine din partea regimului pe care îl consideram dispărut, dar rădăcinile lui sunt încă adânci şi multe. Rădăcinile regimului totalitar încă nu au dispărut’’, anticipa regretatul poet.

Grigore Vieru, poetul născut peste celălalt mal al Prutului pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, ca fiu al lui Pavel și Eudochia Vieru, a absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953, apoi Facultatea de Filologie şi Istorie a Institutul Pedagogic “Ion Creangă” din Chişinău (1958), potrivit volumului “Dicţionar General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2009) şi dicţionarului “Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe” .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”. A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întîlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX„. La sfîrşitul anilor ’80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cîntecele pe versurile sale) avînd un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

Nichita Stănescu, mărturisea despre fratele de peste Prut: „Grigore Vieru este un mare și adevărat poet. El ne transfigurează natura gândirii, în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează și îmi influențează versul plin de dor, de curata și pura lui poezie.’’

Iubitor de slovă românească, poate mult prea înflăcărat și dedicat poporului său fără granițe, a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.

Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.

Pe 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat, poetul pleca la marea întâlnire cu veșnicia. Grigore Vieru a fost înhumat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană.

La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici.

Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.


Distribuie articolul

You May Also Like